Am tot scris în ultimele articole despre dependențe: care sunt semnalele și ce comportament specific semnalează prezența unei adicții, respectiv poveștile din spatele acestor dependențe, care întrețin și propagă acest drum al viciilor. 

Suntem de acord că există diferite moduri de abordare a acestei probleme, fiecare cu părțile ei pozitive și negative. Și suntem conștienți că încă nu a apărut soluția perfectă, clară, fără echivoc, de prevenire și stopare a instalării unei dependențe.

De ce nu există nicio metodă clară de prevenție a instalării unei adicții?

Fără să intrăm în subtilități medicale și psihologice, sunt câteva elemente importante care trebuie menționate. Adicția este o tulburare complexă, influențată de o multitudine de factori biologici, psihologici și sociali. Nu există un singur “buton” de apăsat pentru a o preveni. Fiecare individ este unic, cu propriile vulnerabilități și rezistențe. Ceea ce funcționează pentru o persoană poate să nu funcționeze pentru alta.

Pe de altă parte, procesul de instalare a unei adicții este gradual și poate varia foarte mult în timp. Există o gamă largă de factori de risc pentru adicție, de la genetica și chimia creierului până la mediu social, stres și disponibilitatea substanțelor, lucruri pe care le-am adus în dicuție și în articolele anterioare. 

Iar realitatea științifică, specifică acestui subiect, este în perfectă aliniere cu toate cercetările neuroștiințifice: deși cercetările în domeniul adicțiilor au avansat semnificativ, încă există multe lucruri pe care nu le știm despre mecanismele neurobiologice ale dependenței.

Dificultatea apariției unei rețete tip panaceu împotriva dependențelor vine și din faptul că prevenția în aceste cazuri se face pe mai multe paliere, în mai multe etape. 

  • Prevenția primară vizează populația generală și se concentrează pe reducerea factorilor de risc și promovarea factorilor de protecție. Deși există programe de prevenție, eficacitatea lor variază și adesea se confruntă cu provocări în implementarea la scară largă.
  • Prevenția secundară se adresează persoanelor cu un risc crescut de a dezvolta o adicție, cum ar fi adolescenții sau persoanele cu probleme psihice. Deși poate fi eficientă, identificarea timpurie a persoanelor cu risc este deseori dificilă.
  • Prevenția terțiară se concentrează pe prevenirea recăderilor la persoanele care au avut deja o adicție. Aceasta este o componentă importantă a tratamentului, dar nu este o formă de prevenție primară.

În concluzie, prevenirea adicțiilor este o provocare complexă care necesită o abordare multifactorială. Deși nu există o rețetă universală, cercetările continuă să ofere noi perspective și să dezvolte strategii mai eficiente de prevenție.

Cum ajută neurofeedbackul în cazul adicțiilor?

O să încep cu începutul, de la bază. Neurofeedbackul reprezintă o metodă care ne permite să ne antrenăm propriul creier. Prin intermediul unor senzori plasați pe scalp, putem observa în timp real activitatea electrică a creierului și, prin feedback vizual, auditiv sau tactil, să învățăm să o reglăm. În cazul adicțiilor, neurofeedbackul acționează ca un fel de ”gimnastică pentru creier”, ajutând la restabilirea echilibrului și a funcționării optime a circuitelor neuronale implicate în dependență.

Și da, există un corp tot mai mare de cercetare care sugerează că neurofeedbackul poate fi un instrument valoros în tratarea și prevenirea adicțiilor. Această metodă non-invazivă a arătat rezultate promițătoare în gestionarea unei game variate de dependențe, de la cele de substanțe la cele comportamentale.

Multe dintre studiile pionierat în domeniul neurofeedbackului și adicțiilor au fost realizate în Statele Unite. Centre specializate și universități au dezvoltat protocoale de tratament care combină neurofeedbackul cu alte terapii. De asemenea, țări precum Germania, Marea Britanie și Țările de Jos au contribuit semnificativ la cercetarea în acest domeniu. Există clinici specializate care oferă tratamente cu neurofeedback pentru adicții. Nu în ultimul rând, Australia are o comunitate de cercetători și practicieni care explorează utilizarea neurofeedbackului în tratarea adicțiilor.

Neurofeedbackul a fost studiat în legătură cu o varietate de adicții, inclusiv dependența de substanțe – alcool, cocaină, opioide, nicotină – și adicții comportamentale – jocuri de noroc, cumpărături compulsive, dependența de ecrane.

Care-i modul de funcționare? Neurofeedbackul acționează la nivelul circuitelor cerebrale implicate în recompensa, motivație și controlul impulsurilor, aceste circuite fiind adesea disfuncționale la persoanele cu adicții. Neurofeedbackul ajută creierul să își regleze activitatea în zonele asociate cu dorința intensă de a consuma substanța adictivă, reducând astfel pofta. Și da, e valabil de la droguri la alcool, de la tutun la prăjituri.

În același timp, neurofeedbackul ajută la reglarea emoțiilor negative, cum ar fi anxietatea și depresia, care pot declanșa comportamentul adictiv. 

Este foarte important de înțeles că neurofeedbackul nu este un substitut pentru programele de intervenție deja consacrate în cazul dependențelor. În destule scenarii el este folosit ca soluție complementară terapiilor cunoscute. În plus, faptul că există această opțiune (antrenamentele neuronale) nu înseamnă că nu e nevoie de comunicare, de igienă mentală și emoțională, de practici pentru sănătatea psihică și fizică, mai ales în cazul persoanelor vulnerabile, unde capul de listă îl reprezintă copiii și adolescenții.