Fiecare sfârșit de an aduce cu sine reflecții, bilanțuri, balanțe și dorințe noi. Punem sub lupă ce am realizat și ce nu și măsurăm cât din ceea ce ne-am urat anul trecut pe vremea asta chiar am realizat.
Este ăsta cel mai obiectiv mod de a măsura subiectivele așteptări pe care ni le-am format? Și putem trage concluzii în termeni de succes sau eșec în raport cu asta?
Ne-am dori doar succese. Dar o fi oare sănătos, constructiv și eficient pe termen lung să trăim așa? Și ce ne sperie atât de tare la eșec?
Ce este eșecul, de fapt?
De fapt, nimeni nu știe clar. Ar putea fi, cinic răspunzând, absența succesului. Dar dacă ne uităm la succes, așa cum am încercat și noi în articolul anterior, nici treaba cu succesul nu e foarte clară.
Am putea cita din DEX, descoperind sinonime frumoase, dar tot nu aflăm nuanțele noțiunii: „înfrângere, insucces, neizbândă, nereușită într-o acțiune”.
Ar putea fi un construct cultural, colectiv sau individual: ceea ce unii văd ca fiind eșec, alții o văd ca pe o oportunitate. Cred că aproape toți am mai auzit încurajarea asta. Un exemplu unde ne desparte un ocean de gândire (și de apă, între continente) este falimentul. Pentru unii e un semn de incompetență și prelungă înfierare, pentru alții e una dintre căile necesare pentru a învăța cum să faci afaceri (de succes!).
Însă o să ziceți că societatea, legislația, mentalitatea sedimentată în timp, nu oferă aceleași condiții de a te reclădi după un eșec și de a te încuraja spre succes. Uneori diferă de la o familie la alta, sau de la o comunitate la alta, dar diferențele sunt valabile și între societăți.
Și totuși, de ce eșuăm?
Pentru că n-avem cum să le facem pe toate bine, eventual din prima, fără exercițiu, fără să învățăm, fără să ne construim deprinderi. Însăși acțiunea de a exersa presupune nu doar repetiția a ceva ce știm deja, ci și descoperirea unui mod mai bun, optim de a face un lucru.
Este, deci, eșecul parte a procesului de învățare? În unele cazuri, da. Dar de ce nu în toate? Revenim la ce e eșecul. De fapt, la cum ar putea să apară el. Și ce reacții îl însoțesc.
Un mod este prin a greși. Iar mulți specialiști psihologi, în resurse umane, profesori ș.a.m.d. sunt de acord că greșeala presupune neaplicarea unor pași care sunt cunoscuți și care sunt verificați că duc la un rezultat dorit. A greși e uman, iar erorile se repară prin învățare și repetiție (persistență). Însă pentru a fi stimulați să perseverăm avem nevoie să ne ferim de doi dușmani: autojudecata aspră și judecata ultimativă a altora. Asta înseamnă igienă mentală cât mai bună și ieșirea din relații și medii toxice.
Un al mod este cunoscut sub numele de „eșec productiv”. Conceptul e asociat cu științele și cercetarea, cea din urmă fiind imposibilă fără existența eșecului. Inovarea, căutarea noului, ineditului, originalului, este un proces care implică deseori eșec. Deși unii dintre noi ar spune că ăsta nu e un eșec cu greutatea unuia care să ne pună pe butuci, însă uneori șirurile întregi de nereușite pot dezarma sau demoraliza.
Putem eșua pentru că nu găsim acum soluții. Eșecul, deci, poate fi permanent sau temporar. Un eșec temporar presupune neatingerea unor obiective pe moment, dar îmbunătățind performanța vor fi atinse pe viitor. Cel permanent însă nu prevede obținerea unor rezultate în mai niciun orizont. Și aici, învățarea are un rol esențial: dacă învățăm să învățăm sau învățăm doar niște procese. În plus, depinde de standardele care ne sunt impuse sau ni le impunem singuri: nu de puține ori ne punem unele exagerate.
Nu învățăm atunci când suntem debusolați, când mintea ne transmite mesaje să renunțăm și să evităm situațiile potențial stânjenitoare, care ne creează durere sau rușine. Orice asociere cu o potențială situație periculoasă ori indezirabilă blochează canalele spre învățare. Chiar și din eșecuri.
Ce se întâmplă cu noi când eșuăm?
Cel mai periculos sentiment asociat eșecului este rușinea. Este cel care ne determină să nu mai facem lucruri pentru a evita să ne mai punem în situația de a ne fi rușine. Cultura rușinii este, de altfel, una dintre cele mai nocive arme împotriva evoluției unui om. Oare câți dintre noi n-am auzit expresia „să-ți fie rușine!”?
Eșecul poate da stări de neajutorare, ori de autosabotare. Aici e nevoie de calm, de un somn bun și ceva antrenament pentru a nu permite subconștientului să scoată în față eșecul de fiecare dată când încercăm să facem ceva, să preluăm inițiativa.
Iar unii dintre noi capătă frică de eșec. Nu mai vorbim de anxietatea asociată, de fapt, lipsei de succes, care scoate la suprafață o altă formă de manifestare a eșecului: absența succesului. Iar dacă nu ne definim bine succesul, în acord cu sinele, avem toate șansele să simțim că eșuăm la tot pasul.
Fizica din spatele eșecului are în spate activarea amigdalei, adică regiunea din creier responsabilă cu procesarea emoțiilor. Aceasta poate da naștere unor reacții foarte intense și la formarea unor amintiri emoționale puternice asociate cu experiența eșecului. Lupa cade pe cortizol. Adică pe cel mai puternic hormon al stresului. Când eșuăm creierul eliberează cortizol, ceea ce ne dă o stare puternică de nesiguranță și inacceptare. Un creier echilibrat are mai multe șanse să administreze mai bine situațiile care pot fi interpretate drept eșec.
Cum evităm eșecul?
Pe scurt, nu-l evităm. Toți greșim, mai mult sau mai puțin, mai des sau rar, cu urmări mai mari sau mai mici. Ceea ce putem controla este modul cum ne raportăm la el și la oamenii din jur.
Putem să lucrăm la un creier care să fie sănătos și echilibrat. Dacă reușim asta avem mai multe pârghii spre a gândi pozitiv în termeni de creștere și învățare și mai puțin în termeni de năruire, neputință, deznădejde.
Putem să ne comportăm cum am vrea ca ceilalți s-o facă cu noi. Adică să-i încurajăm pe cei din jur, să le dăm o mână de ajutor dacă putem și este binevenită și să îi asigurăm că orice eșec este un obstacol și o oportunitate pentru viitor. Că în spatele fiecărui eșec stă ocazia de a ne evalua și a decide mai bine pentru noi ce cale să urmăm. Să ținem cont de context și să nu folosim cuvinte ultimative: dezastru, s-a terminat, nenorocire etc.
Să prețuim efortul și perseverența, în loc să stăm împotmoliți în ecuația eșec vs. succes. Atât în relație cu noi înșine cât și cu ceilalți. Să încercăm să nu ne mai definim identitatea în funcție de realizările pe care le avem. Să nu luăm lucrurile prea în serios, sau, în alți termeni, să aducem un pic de umor în procesul de autoevaluare.
Poate nu e o coincidență că alte practici recomandate de specialiști coincid cu cele invocate pentru sănătatea psihică și a creierului: ținerea unui jurnal, evitarea consumului de substanțe și/sau alimente care să reducă (aparent) efectul durerii unui eșec, planificarea acțiunilor, învățarea continuă sau expunerea la diversitate informațională (artele fac asta cel mai direct).
Să tragem linie
E cam ceea ce facem toți în momentele pe care le alegem ca fiind importante. Unele voci spun că eșecul obiectivelor fixate la cumpăna dintre ani stă în simbolistica temporală în loc să fie încărcate de determinarea autentică pentru schimbare, lucru care poate să apară aleatoriu și independent de alți factori în afara propriilor resorturi de voință.
Realitatea e că timpul marchează trecerea noastră ireversibilă prin viață. E ața pe care ne înșirăm eșecurile și realizările. Este unitatea de măsură după care se fac nenumărate evaluări. Unii zic că e bani. E deadline.
E ușor să eșuezi, inclusiv când faci ceva bun, dacă n-o faci într-un interval de timp stabilit. Și e mult mai ușor să(-ți) vezi părțile negative decât să cauți nuanțele pozitive ale acțiunilor pe care le faci. Nu-ți spune ție ceea ce nu-ți place să-ți spună alții. Ușor de zis, dar poate ar trebui să fie primul obiectiv de pe noua listă de „rezoluții”.
Depinde de noi în ce măsură tratăm eșecul ca pe o lecție sau ca pe un capăt de drum. N-avem cum să evităm obstacolele și n-avem cum să întâlnim doar oameni care să se bucure de strădania noastră. Faptul că nu ridicăm vocea, să ne exprimăm dezaprobarea față de cei ce cultivă rușinea și dezamăgirea drept resorturi de relaționare cu cei din jur, în speranța că așa-i ajută, poate fi un semn de eșec.
Nu e vorba despre răsturnarea lumii, nici de a menaja ceea ce ar putea fi dureros să fie auzit. Succesul se clădește începând cu un gest care uneori pare nebunesc: să crezi în ceea ce faci, în ceea ce preocupă pe cineva.
Resurse, dacă vă place studiul
Aici punem câteva link-uri dacă aveți elan să citiți mai mult, mai aprofundat, mai divers și mai intens. Sunt zone de pornire de unde vă puteți inspira căutările:
https://hbr.org/2011/04/strategies-for-learning-from-failure – Strategies for Learning from Failure
https://www.psychologytoday.com/intl/blog/finding-a-new-home/202301/5-science-based-techniques-to-learn-from-failure – 5 Science-Based Techniques to Learn From Failure
https://www.weforum.org/agenda/2014/12/how-science-proves-that-failing-makes-you-smarter/?DAG=3&gad_source=1&gclid=Cj0KCQiAj_CrBhD-ARIsAIiMxT9aCWu_ExO-RtsaLfYnxFU1wk-TjPmrd6-RIycyd1ZRe3HKmmCev1UaAj4sEALw_wcB – How science proves that failing makes you smarter
https://bigthink.com/smart-skills/learn-science-intelligent-failure-key-success/ – We must learn from science that “intelligent failure” is the key to success
https://www.linkedin.com/pulse/science-failure-success-lessons-from-famous-scientist-vinay-singh/ – The Science of Failure and Success: Lessons from a Famous Scientist
https://raywilliams.ca/psychology-failure-deal/ – The Psychology of Failure and How To Deal With It
https://insight.kellogg.northwestern.edu/article/some-people-succeed-after-failing-others-flounder – Why Do Some People Succeed after Failing, While Others Continue to Flounder?
https://blog.heartmanity.com/what-happens-in-your-brain-when-you-fail – What happen in your brain when you fail
https://www.linkedin.com/pulse/effects-failure-brain-heres-how-understand-deal-pascale-e-nakhl%C3%A9/ – Effects of Failure on The Brain: Here’s How to Understand and Deal with It
https://www.verywellmind.com/healthy-ways-to-cope-with-failure-4163968 – 10 Healthy Ways to Cope With Failure
https://www.linkedin.com/pulse/science-failure-success-lessons-from-famous-scientist-vinay-singh/ – The Science of Failure and Success: Lessons from a Famous Scientist
https://addicted2success.com/motivation/8-reasons-you-should-be-happy-when-you-fail/ – 8 Reasons You Should Be Happy When You Fail
