Pentru o viață împlinită oamenii caută două mari componente: fericirea și succesul. Sunt, de altfel, și cele mai „vândute” imagini ale împlinirii pe rețelele sociale, în mass-media și chiar și-n cărți. Sunt ele legate? Se poate fericire fără succes? Și, până la urmă, ce este succesul?
Ce este succesul?
Când spui succes pentru mulți este echivalent cu profitul în business, o carieră încununată de recunoaștere și recompense sau de capacitatea de a lăsa ceva util în urmă. Se scriu cărți și se vând cursuri care conțin rețete ale succesului. Pare că într-o anumită măsură succesul este o convenție socio-profesională, un prag imaginar exterior pe care vor să-l treacă mai toți.
Definiția cuvântului ne spune că e rezultatul pozitiv al unei acțiuni. E o reușită. E o consecință. Dar cum măsori o reușită și cine face asta?
Unii doctori în psihologie spun că este întlnirea dintre noi și aspirațiile, așteptările, obiectivele pe care le ni le-am format cândva. Câte? Măcar o parte. Succesul este, deci, din această perspectivă, o chestiune subiectivă și foarte personală. Pentru că fiecare are alte valori, alt mod de a percepe lumea în raport cu sinele. Pe această linie, „împrumutul” de valori și obiceiuri de la alții nu garantează și obținerea succesului.
Evident, de-a lungul timpului au curs șiroaie de interpretări asupra a ceea ce poate însemna succesul. Unele dintre ele par ancorate mai mult în lumea materială, altele au încercat să domolească stresul provocat de lipsa acestuia. Cum ar fi definiția lui John Wooden, antrenor de baschet celebru în SUA („Vrăjitorul din Westwood”), care spune că ar fi acea stare de satisfacție de sine venită ca împăcare că ai făcut tot ce ține de tine să devii cea mai bună versiune a ta dintre toate cele de care ești capabil să fii.
Ba, mai mult, în ultimii ani a înflorit și teoria eșecului ca factor de succes, pe principiul că avem de învățat mai multe din eșecuri decât din succese („failing forward”).
Consens, deci, nu este. Unii susțin că succesul e ceva ce stabilesc alții evaluându-ne parcursul, alții contrariul, așa cum am văzut mai sus.
Putem să ne antrenăm pentru succes?
Evident că sunt voci care susțin asta. Că putem adopta un stil de viață, o dietă, un set de obiceiuri sau anumite abilități pentru a ne mări șansele de a avea succes. Dar, după ce criteriu?
Pentru asta e nevoie de criterii de evaluare. Când alții stabilesc aceste criterii, atunci pare mai ușor să-ți modelezi comportamentul pentru a atinge ținta. Se întâmplă asta cel mai des la școală. Acolo miza este nota (maximă, dacă se poate, cât mai mare ca medie pe termen lung) și trecerea pragurilor, adică testele și, mai ales, examenele.
În acest fel, da, te poți antrena să iei note mari și să treci examene fie făcând ce ți se spune că e eficient pentru a reuși, fie învățând să speculezi slăbiciunile sistemului pentru a da randament atunci când și cât e necesar. Răspunsuri date la probleme dinainte știute.
La fel se întâmplă la nenumărate locuri de muncă, unde ești evaluat după anumite grile prestabilite. De asemenea, într-o oarecare măsură, integrarea socială depinde de anumiți factori prestabiliți, cum ar fi respectarea legilor și a convențiilor administrative – istoric monitorizat prin cazierul judiciar, respectiv fiscal.
Dar este acest mod de evaluare în acord cu realitatea? Este unul care să fructifice cu adevărat potențialul oamenilor și pentru a genera prosperitate pentru viitor? De exemplu Mircea Miclea, profesor universitar la Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației din cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj, propune o altă perspectivă, dat fiind că viața aduce deseori probleme noi care cer răspunsuri noi:
„(n. red Școala) Trebuie să cultive genul […] de probleme dinamice în care se pune accent pe colaborare, pe faptul că aceste probleme trebuie descoperite, se pot face numai dacă dezvolți în clasă curiozitatea, capacitatea elevului de a-și pune singur întrebări, de a-l confrunta cu diverse situații ca să își găsească singur soluții, de a fi furnizor de soluții, nu să fie consumator de soluții.
Acest lucru se face treptat. Studiile arată că la început, înveți mult mai mult dintr-o învățare directivă, în clasele primare trebuie să ți se spună: iată, asta trebuie să știi. Nu, hai să vedem ce părere ai despre chestia asta. Pe măsură însă ce tu te dezvolți, această învățare directivă, extrem de dirijată trebuie să facă loc unei învățări non directive, unor materii opționale”. [1]
Crezi că ar putea fi valabil și dincolo de școală? Mai ales că am agreat că pentru a fi mai buni învățăm o viață.
Putem „păcăli” creierul să ne conducă la succes?
Lumea modernă caută din ce în ce mai multe portițe prin care să ajungem mai ușor, dar mai ales mai sigur la obiectivele formate. Căutăm să învățăm mai mult, mai repede și mai ușor, să ne modelăm comportamentul și uneori chiar și evoluția fizică și emoțională. Dar succesul? Ce treabă are el cu creierul?
Adevărul, poate incomod pentru unii, este că nu ai cum să înveți o consecință. N-ai cum să antrenezi un beneficiu. Înveți și antrenezi diverse abilități și comportamente care, fie duse la capăt după propriile criterii sau ale altora, îți pot crea cadrul pentru succes. Dar nu-l garantează. Nu poți învăța nota 10, ci modul de a o obține. Nu poți antrena câștigarea unui campionat, ci un joc eficient și elaborat care câștigă suficiente meciuri cât să aducă trofeul. Nu poți deprinde profitul, ci crea și aplica modalități de a-l obține.
Însă un factor determinant în capacitatea de a realiza oricare dintre cele enumerate mai sus este motivația. Nu poți face performanță fără motivație. Indiferent de resorturile ei. Iar creierul este organ activ și decisiv în formarea și întreținerea ei.
Chimia succesului – ce se petrece în creier?
Când vorbim despre motivație, vorbim despre dopamină. Adică despre un neurotransmițător cu rol decisiv în binomul motivație-recompensă. Mai exact, dopamina intră în acțiune înainte să-și facă apariția vreo recompensă. Ai putea spune, deci, că este substanța care „hrănește” motivația.
Este una din explicațiile pentru care atunci când terminăm ceva și suntem recompensați avem parte de o stare mai puțin exuberantă față de momentele imediat anterioare reușitei. E ca-n vorba aia cu „e mai important drumul decât destinația”.
O altă vorbă spune că „fericirea nu este un obiectiv în sine, ci mai degrabă parcursul care te duce spre îndeplinirea unuia”. Dat fiind aceste informații, se poate spune că fericirea e drumul și succesul e destinația. Și că relația dintre succes și fericire nu e neapărat un mariaj de succes. Dar să revenim la creier.
În acest sens, ideal ar fi să stimulăm producția de dopamnă. O fi bine, o fi rău? Există activități și substanțe care-o cresc imediat, în diverse proporții: când mâncăm (50%), jocuri video (75%), sex (100%), cocaină (350%), metamfetamine (1200%).
Prin dependență, indiferent că e vorba de mâncare sau droguri, păcălim creierul să producă dopamină, ocolind procesul natural de formare a motivației. Dar ca să nu facem asta, dar să fim totuși performanți, ce e de făcut?
Ce este și cum stimulăm motivația?
În primul rând trebuie spus că ea e de două feluri și asta are mare legătură cu fericirea și modul în care succesul ne face să ne simțim.
Așadar, avem motivația intrinsecă – adică atunci când suntem stimulați din interiorul nostru, prin propria noastră voință, după propriile noastre criterii și capacități, simțind plăcere pentru simplul fapt că facem un anumit lucru.
De partea cealaltă avem motivația extrinsecă – adică atunci când facem ceva pentru a atinge un anumit rezultat, pe care fie ni l-am fixat singuri, fie e stabilit de alții.
La prima vedere, motivația intrinsecă pare să aibă legătură mai mare cu fericirea, iar cea extrinsecă cu succesul. De fapt, oamenii care sunt recunoscuți în general ca fiind persoane de succes au mai degrabă în comun multă motivație intrinsecă. De ce? Pentru că fac mai mult, dau mai mult, pe termen mai lung, cu încercări mai multe, astfel încât devin inevitabil mai buni la ceea ce fac, iar rezultatele se îmbunătățesc pe cale de consecință.
Și-atunci, la ce e bună motivația exstrinsecă? Pentru că viața nu e compusă doar din ce-ți place, pentru că pe parcurs apar lucruri pe care trebuie să le faci chiar dacă nu-ți stârnesc vreo pasiune (plătitul taxelor, statul în trafic, ștersul prafului etc.) iar rezolvarea lor îți dau satisfacții (e mai curat, ai mai puține griji, ai ajuns unde ți-ai dorit etc.).
Diverse studii au arătat că, dincolo de dopamină, există trei factori fundamentali care influențează motivația:
- Mediul;
- Starea psihologică;
- Trecutul.
Pentru că la origine amigdala este partea din creier care are de-a face cu motivația, cei trei factori enumerați mai sus influențează care parte a creierului controlează procesul de motivație. Atât timp cât dopamina circulă normal, dinspre amigdală spre cortexul prefrontal și nucleul accumbens, în cantități normale, asta ne anunță că ceva bine se va întâmpla.
Cum stimulăm natural producția de dopamină?
Există mai multe comportamente și obiceiuri sănătoase care pot stimula producția naturală de dopamină:
- Activitatea fizică: Exercițiile fizice regulate au fost asociate cu creșterea nivelurilor de dopamină în creier. Orice formă de activitate fizică, cum ar fi mersul pe jos, alergatul, înotul sau exercițiile de forță, poate avea un impact pozitiv.
- O alimentație sănătoasă: Consumul de alimente bogate în aminoacizi precum tirozina, precursorul dopaminei, poate contribui la stimularea producției de dopamină. Astfel de alimente includ proteinele din carne, pește, ouă, produse lactate și legume cu frunze verzi.
- Odihna și somnul de calitate: Lipsa de somn poate afecta negativ nivelurile de dopamină. Asigurați-vă că aveți un program regulat de somn și că dormiți suficient pentru a susține sănătatea creierului și starea de bine.
- Meditația și relaxarea: Practicile de meditație și relaxare, precum și activitățile care reduc stresul, cum ar fi yoga sau respirația profundă, pot contribui la eliberarea dopaminei în mod natural.
- Ascultarea muzicii: Ascultarea muzicii preferate sau a pieselor care vă aduc bucurie poate stimula eliberarea dopaminei. Este posibil să observați și creșterea nivelului de dopamină în timpul evenimentelor muzicale în direct sau a concertelor.
- Atingerea obiectivelor mici: Stabilirea și atingerea obiectivelor mici poate activa sistemul de recompensă al creierului și stimula eliberarea dopaminei. Acest lucru poate oferi o senzație de realizare și motivație suplimentară.
- Explorarea și învățarea: Experiențele noi și învățarea continuă pot provoca eliberarea de dopamină. Încercați să explorați noi hobby-uri, să vă înscrieți în cursuri sau să vă implicați în activități care vă stimulează mintea.
- Interacțiunea socială: Socializarea și interacțiunea cu prietenii și familia pot activa, de asemenea, eliberarea de dopamină. Construirea relațiilor pozitive și susținătoare poate contribui la bunăstarea mentală și emoțională.
Un fel de concluzie
Succesul e un rezultat. Poți să-ți planifici să ai succes, dar el nu reprezintă o garanție. Succesul e cu atât mai mare cu cât decurge natural dintr-o activitate. Și este încurajat de motivația intrinsecă.
Dacă definești succesul doar prin anumite rezultate pe care le-ai putea obține, nu înseamnă că n-ai succes, dar s-ar putea să te bucuri mai puțin de proces, deci mai puțină fericire.
Totul depinde de cum îți definești tu insuți succesul. Și-o să-l ai sau nu în funcție de cum ți-ai așternut definiția. E o bornă pe care ți-o stabilești tu sau îi lași pe alții s-o facă.
Dacă îți bazezi activitatea pe motivația intrinsecă s-ar putea ca succesul să fie o bornă care să te conducă la un stil de viață, care din exterior s-ar putea să li se pară multora că l-ai proiectat intenționat pentru succes. Dar pentru tine, e mai degrabă o rețetă a fericirii.
Dacă faci lucruri bazându-te pe motivație extrinsecă, atunci succesul e doar o bornă.
Dacă vrei să scurtezi drumul spre stimularea dopaminei, se prea poate să te trezești într-o dependență.
Referințe, sau dacă vreți să citiți mai mult
https://www.psychologytoday.com/us/blog/evolution-the-self/202107/how-do-you-define-success – Cum definești succesul?;
https://www.berkeleywellbeing.com/definition-of-success.html – Care e definiția ta personală a succesului?
https://www.psychologytoday.com/intl/blog/psychology-yesterday/202306/the-psychology-of-success – Psihologia succesului;
https://www.betterup.com/blog/how-motivation-works-in-the-brain – Știința din spatele stimulării motivației în creier;
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4864984/ – … și dacă vă simțiți mai „tocilari”, iată și niște baze științifice;
https://karger.com/sfn/article/93/2/75/295148/The-Nucleus-Accumbens-A-Comprehensive-Review – Și-un pic de anatomie a creierului…;
https://www.psihiatrie-timisoara.ro/material/nucleul_accumbens.pdf – … sau câteva cuvinte în română;
https://www.psychologytoday.com/us/blog/neuroscience-in-everyday-life/202307/failing-forward-unlocking-the-power-of-dopamine-for – Chestia cu „failing forward” și dopamina pentru succes;
https://medium.com/purple-green-lemons/if-youre-feeling-lazy-or-unmotivated-it-s-to-do-with-your-dopamine-40d3303584e3 – Lipsa de motivație vs. dopamina;
https://developingchild.harvard.edu/resources/the-brain-circuits-underlying-motivation-an-interactive-graphic/ – Avem și grafice.
Dacă vă pasionează domeniul, puteți să mai citiți pornind de aici:
https://www.inc.com/kevin-daum/5-ways-science-shows-that-your-brain-is-keeping-you-from-success.html – 5 ways science shows that your brain is keeping you from succes;
https://omozua.com/8765/understanding-how-your-brain-works-is-vital-to-your-personal-success/ – Understanding how brain works is vital to your personal succes;
https://www.icslearn.co.uk/blog/study-advice/the-science-of-setting-goals-and-how-to-achieve-them/ – The science of setting goals;
https://hbr.org/2010/01/success-gets-into-your-head-and-changes-it – Succes gets into your head and changes it;
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC6871226/ – Brain responses to succes and failure: Direct recordings from human cerebral cortex;
https://www.ox.ac.uk/news/2021-03-16-brain-prediction-machineit-knows-how-good-we-are-doing-something-we-even-try – The brain is a prediction machine:It knows how good we are doing something before we even try;
https://psychcentral.com/blog/does-success-lead-to-happiness – Does succes lead to happiness?
https://news.emory.edu/features/2020/12/esc-brain-effort/index.html – How the brain decides to make an effort;
https://jamesclear.com/goal-setting – A Scientific Guide to Setting and Achieving Goals.