De ce să tot învățăm?
Se spune că înveți atât timp cât trăiești. Dar de ce? Pentru ce? O lume în care se întâmplă din ce în ce mai des transformări majore, iar impactul lor se simte din ce în ce mai repede și puternic, e o lume care cere asta. E o lume în care avem nevoie să învățăm din ce în ce mai multe și mai diverse.
Nu învățăm ca să fim mai înțelepți sau ca să avem gânduri nobile și vorbe de duh de spus urmașilor. O facem pentru noi, pentru a ne adapta, pentru a fi sănătoși și pentru a avea chiar noi puterea de a schimba lucruri, în loc să așteptăm ca lucrurile să ne schimbe pe noi.
Trăim, de asemenea, între două paradigme: cea a accesului la tone de cursuri, cărți, școli, ghizi ș.a.m.d. și cea a nelipsitelor întrebări: „la ce-mi trebuie asta?”, „de ce școala nu mă învață asta?”, „la ce e bună școala?”, „de ce s-o știu și p-asta?”, „nu-i prea mult?”, „ce mi se predă e ceea ce trebuie?”.
Discuțiile despre învățare s-au acutizat din cauza unei percepții din ce în ce mai nesatisfăcătoare față de școală și ceea ce livrează ea, în paralel cu convingerea larg răspândită că pentru a avea succes în viață e nevoie de învățare în formă continuă.
Ce este învățarea și cum are ea loc?
Învățarea presupune formarea de conexiuni neuronale noi. În funcție de nevoi, de tipul de expuneri la care suntem supuși, de contexte și cumulul de experiențe, aceste conexiuni se schimbă. Adică sunt în plină dinamică. Unele dispar, altele apar. E bine să avem cât mai multe, dar nu trebuie să ne sperie dispariția unora.
În varianta (mai) sobră, învățarea implică procese neurologice, cognitive și comportamentale, care permit individului să se adapteze la mediu și să rezolve probleme. Și sunt niște pași de bifat pentru ca procesul integral de învățare să se petreacă:
- Expunere la stimuli (input) – de regulă, învățarea începe cu expunerea la un nou tip de informație, la stimuli sau experiențe noi. Asta se poate petrece prin citit, ascultat, observare sau interacțiune directă;
- Codificarea informației – informația care intră în creier este codificată de acesta într-o formă care poate fi stocată (în memorie). Acest proces de codificare (de memorare, dacă preferați) este influențat de experiența și cunoștințele anterioare, de atenție și concentrare;
- Stocarea informației – odată codificată ea e depozitată în memorie. E de spus aici că există mai multe tipuri de memorie: senzorială, memorie de scurtă durată (temporară) și de lungă durată. Oricum, memorarea are o puternică legătură cu fortificarea conexiunilor neuronale. Mai multe despre memorie, un pic mai încolo;
- Organizarea și integrarea informației – de regulă organizarea și integrarea se face în funcție de cunoștințele preexistente. Creierul asociază noile informații în funcție de cele pe care le deținea deja, iar noi simțim asta prin conceptul de a face legături (conexiuni) între ceea ce aflăm și ceea ce știm dinainte. Cu cât aceste legături sunt făcute mai bine, cu atât înțelegerea și retenția sunt mai mari;
- Recuperarea informației – niciun proces de învățare nu este complet fără capacitatea de a recupera din memorie informația, atunci când avem nevoie de ea. Procesul de recuperare poate fi stimulat în prezența unor indicații, indicii, contextul în care te afli și de cât de puternice s-au format conexiunile între informații în timpul stocării;
- Aplicarea informației – ca învățarea să fie și eficientă, nu doar un proces mecanic cu randament cât mai mare, informațiile sau abilitățile pe care le-am învățat trebuie să le putem aplica în situații din viața de zi cu zi sau pentru rezolvarea unor situații. Abilitatea de a translata cunoștiințele de la un context la altul este esențială în procesul de învățare și se exersează;
- Feedback și adaptare – proces de învățare fără feedback nu se poate. E de dorit să fie și prin auto-evaluare dar și prin reacțiile celorlalți (fie ei profesori, apropiați, sau prin expunerea la diverse situații de viață în care apar tot felul de reacții). În felul ăsta ne ajustăm atât modul în care învățăm, cât și tipul de informație la care ne expunem. Asta aduce îmbunătățiri capacității de a înțelege lucruri și de a ne ajusta performanța în învățare în raport cu nevoile;
- Consolidarea informației – rezultatele pozitive și recompensele asociate unui proces de învățare aduc cu sine consolidarea cunoștințelor și comportamentelor dobândite. Consolidarea atrage după sine formarea unei memorii pe termen lung mai puternică și generează premisele motivației (pentru procese noi de învățare);
- Exercițiu și repetiție – pentru ca informația acumulată să aibă parte de o retenție mai mare și să se transforme într-o abilitate sau să ajute în construirea unei abilități, e nevoie să fim expuși la ea prin exercițiu și repetiție. Cu cât o informație e accesată de mai multe ori și e aplicată de mai multe ori cu atât conexiunile se întăresc și prezența ei în memorie se consolidează;
- Emoție și motivație – emoțiile și motivația au un impact major asupra procesului de învățare (unele cercetări spun că cel mai mare impact). E lesne de intuit că emoțiile plăcute, pozitive și-o motivație intrinsecă puternică (vezi mai sus consolidarea) ajută la procesul de invățare, în timp ce emoțiile negative și stresul ne îndepărtează de el.
Sunt multe informații pe care le știm și pentru cineva învățat cu învățarea succesiunea lor e simplă și logică. Sunt însă încă multe pe care nu le știm iar cercetările și progresul în domenii precum neuroștiințele sau psihologia scot la iveală periodic noi elemente.
De ce e bine să memorăm?
Unul din pricipalii dușmani ai procesului instituționalizat de învățământ este obligația de a memora. Acum, oricât de incomod ar suna adevărul (așa cum am văzut și mai sus), nu poate exista învățare fără memorare. Avem nevoie să „deținem” informațiile cu care jonglăm în reacțiile noastre de zi cu zi, chiar dacă avem la îndemână mijloacele de a accesa mereu chestiile de care avem nevoie.
A accesa însă ceva ce e la îndemână presupune să știi spre ce vrei să te îndrepți, să identifici corect nevoia și tipul de informație asociată ei, lucruri care nu se pot petrece fără să fi stocat în prealabil informație esențială. Aici intervin discuțiile – inerent dificile – despre școală și rolul ei, respectiv despre ce este informație de bază („bazele”, cum spun mulți) și care nu.
Pe de altă parte, problema cu obligația de a memora nu stă în procesul în sine de memorare, ci în ideea de „obligație”. Atât timp cât acel „pentru că așa trebuie” nu e acoperit de legăturile dintre informațiile noi oferite și cele deja existente (acea organizare și integrare) atunci se formează emoții negative și/sau stres, care creează distanță între individ și învățare.
Tipuri de memorie
Există mai multe tipuri de memorie care au fost identificate și studiate în domeniul psihologiei și neuroștiinței. Aceste tipuri de memorie sunt adesea clasificate în funcție de durata pentru care informația este stocată și de tipul de informație implicată. Iată câteva dintre principalele tipuri de memorie:
- 1. Memoria Senzorială: Memoria senzorială este cea mai scurtă formă de memorie și implică stocarea informațiilor pentru o foarte scurtă perioadă de timp, de obicei pentru câteva secunde sau mai puțin. Aceasta include memoria vizuală și memoria auditivă și permite perceperea continuă a mediului. Informațiile din memoria senzorială pot fi selectate pentru a fi transferate în memoria de scurtă durată sau pot fi uitate.
- 2. Memoria de Scurtă Durată: Memoria de scurtă durată implică stocarea temporară a informațiilor pentru o perioadă de timp mai lungă decât memoria senzorială, dar totuși limitată, de obicei între câteva secunde și câteva minute. Acest tip de memorie este responsabil pentru reținerea temporară a informațiilor, cum ar fi numere de telefon pe care le păstrăm în minte până când le apelăm sau informații pe care le utilizăm în procesarea imediată a gândirii.
- 3. Memoria de Lucru: Memoria de lucru este o formă specializată de memorie de scurtă durată care este implicată în păstrarea și manipularea temporară a informațiilor. Acest tip de memorie este folosit pentru rezolvarea problemelor, luarea de decizii și pentru a face calcule mentale. De obicei, memoria de lucru are o capacitate limitată și implică mai multe componente, cum ar fi memoria verbală și memoria vizual-spațială.
- 4. Memoria de Lungă Durată: Memoria de lungă durată (MLD) implică stocarea informațiilor pe o perioadă mai lungă, de la ore până la ani sau chiar toată viața. MLD este împărțită în mai multe subcategorii, inclusiv:
- Memoria procedurală: Stocarea abilităților și procedurilor, cum ar fi mersul pe bicicletă sau conducerea unei mașini.
- Memoria semantică: Stocarea cunoștințelor generale, concepte și informații teoretice.
- Memoria episodică: Stocarea experiențelor personale și evenimentelor de viață.
- Memoria autobiografică: Stocarea amintirilor personale din trecutul propriu.
- 5. Memoria Implicită: Acest tip de memorie este adesea legat de memoria procedurală și este implicat în învățarea și stocarea de abilități sau informații fără conștientizarea sau amintirea conștientă a procesului de învățare.
- 6. Memoria Explicită: Acest tip de memorie se referă la capacitatea de a aduce în mod conștient în minte informații sau evenimente din trecut și poate include memoria semantică și memoria episodică. Este, de obicei, asociată cu amintirile conștiente și recunoașterea conștientă.
- 7. Memoria de Lucru Vizuală și Spațială: Aceste sunt subcategorii ale memoriei de lucru care se concentrează pe stocarea temporară a informațiilor vizuale sau spațiale.
- 8. Memoria Temporală: Acest tip de memorie este implicat în stocarea și urmărirea informațiilor referitoare la timp, cum ar fi secundele, minutele sau orele.
Există, bineînțeles, și alte moduri de a vedea lucrurile. De exemplu, Augusto Cury, psihiatru și psihoterapeut, notează în cartea „Fascinanta contrucție a eului – Cum să dezvoltăm o minte sănătoasă într-o societate stresantă” că: „Memoria se împarte în trei mari zone: memoria genetică, memoria de uz continuu sau centrală (MUC) și memoria existențială sau periferică (ME) […] MUC, ca memorie de uz continuu, reprezintă sursa de materii prime pentru a citi, a scrie a vorbi, a gândi, a interpreta și, în fine, pentru a realiza activități intelectuale și emoționale zilnice și continui. ME, la rândul ei, cuprinde toate miliardele de experiențe arhivate de-a lungul istoriei fiecărei ființe umane”. [1]
Indiferent de clasificare, funcționarea noastră optimă, inclusiv în procesul de învățare, depinde de memorie.
Care sunt tipurile de învățare?
Pentru că e foarte răspândit clișeul despre memorare și expunere din memorie, întreținut de mulți profesori din școală care nu fac efortul de a face din învățare un proces dinamic, așa cum e normal să fie, dat fiind caracteristicile sale și ale principalului organ prin care asta se petrece – creierul -, e timpul să vedem și ce tipuri de învățare există.
Sunt și aici mai multe clasificări pe care le puteți găsi. Una care sintetizează și acoperă bine spectrul are zece componente. Iată-le:
- Fizică (kinestezică) – preferință pentru interacțiune fizică cu elementele din jur;
- Vizuală (spațială) – preferință pentru hărți, poze, diagrame, grafice etc.;
- Auditivă – preferință pentru materialele auditive și expunere orală;
- Logică (matematică) – preferință pentru clasificări, categorii ș.a.m.d. ;
- Verbală – preferință pentru citit și expunere prin scris;
- Lingvistică – preferință pentru conținut audio și scris, expunere orală și prin scris ;
- Muzicală – preferință pentru fond muzical în timpul expunerii la informații;
- Interpersonală (socială);
- Intrapersonală (solitară);
- Naturalistă – preferința de a fi în natură sau în preajma elementelor care-o constituie.
Câteva precizări. Cu toții învățăm folosind toate resursele de care dispunem. Însă unii dintre noi au o aplecare mai mare spre a stoca informații pe termen lung fiind expuși la anumiți stimuli sau condiții în dauna altora.
Diferența dintre învățarea verbală și cea lingvistică este că cea lingvistică combină învățarea auditivă cu cea verbală. Cei care învață verbal mai bine sunt cei care înclină spre scris și citit ca formă de acumulare și consolidare a informațiilor. Cei care învață lingvistic preferă ca acel conținut scris să fie și rostit (auzit). Veți recunoaște acest tip de învățare foarte ușor la actorii care au de reținut și redat roluri.
Învățarea logică (matematică) presupune structuri, nu neapărat numere și formule. Cei care învață ușor pe această cale au o abilitate extraordinară de a identifica tipare.
Cei care preferă învățarea intrapersonală (solitară) nu înseamnă că evită socializarea indiferent de situație. Ci preferă liniștea în solitudine atunci când învață.
Diferența dintre cei care preferă învățarea kinestezică și cei care o preferă pe cea naturalistă este că cei din urmă preferă să fie în natură sau în preajma elementelor de natură atunci când învață, dar nu e neapărat necesar să și interacționeze cu ea activ.
Bineințeles, există și alte tipuri de clasificări, care țin de exemplu de experiența individuală (emoții, gânduri și acțiuni) din timpul învățării. De asemenea, e lesne de înțeles că la școală un profesor nu poate integra în același timp (și spațiu) toate elementele care favorizează toate tipurile de învățare, pentru a putea acoperi tot spectrul de preferințe, înclinații și înzestrări ale copiilor (studenților). Dar ce poate face?
Cum putem favoriza învățarea?
Fiecare părinte își vrea copilul expus la cele mai bune practici, cele mai bine adaptate specificului său, pentru ca el să se dezvolte echilibrat și în spiritul potențialului și dorințelor sale. O vrem și noi pentru noi, ca adulți, atunci când vrem sau suntem nevoiți să învățăm lucruri noi sau să ne dezvoltăm alte abilități.
Misiunea unei școli, sau a unui profesor, sau a oricui propune și oferă cursuri și lucruri noi spre învățare, este grea, dat fiind diversitatea de oameni și tipuri de învățare. E greu să satisfaci pe toată lumea din toate categoriile.
În același timp, a elimina stresul (ca factor descurajator în procesul de învățare) nu presupune și eliminarea evaluării de orice fel, a practicii și a repetiției, a nevoii de a memora anumite elemente ș.a. Nu poți scoate stresul scoțând elemente esențial constitutive dintr-un proces de învățare.
Sunt numeroase bune practici recomandate pentru a maximiza eficiența unui proces de învățare. O să enumerăm aici pe cele mai des recomandate:
- Setarea unor obiective clare: Avem nevoie de obiective de învățare clare și specifice. Știind ce dorim să atingem prin învățare ne ajută să ne menținem motivația și să ne concentrăm eforturile.
- Crearea unui mediu propice: Avem nevoie de un mediu liniștit, bine iluminat și lipsit de distrageri. Acest lucru ajută să ne concentrăm mai bine. Nu este de exclus mișcarea fizică uneori chiar în timpul procesului de învățare. Amenințările și pedepsele fizice sunt excluse, pentru că generează stres, care îndepărtează pe oricine de la a asocia învățarea cu un proces sigur, plăcut, care să aducă retenție. Studiile noi arată că amenințarea cu eșecul (note proaste, examene picate, cariere ratate) nu este eficientă pentru oricine și nu ar trebui practicat în mod generalizat [2].
- Planificare în avans: E nevoie un program de învățare sau un calendar pentru a organiza studiul. Alocarea timpului pentru învățare ajută să ne păstrăm responsabili și să evităm procrastinarea.
- Căutarea unor tehnici de învățare eficiente: E nevoie să experimentăm cu diferite tehnici de învățare, cum ar fi repetiția spațiată, flashcardurile, sublinierea, sintetizarea și elaborarea, pentru a găsi metodele care funcționează cel mai bine.
- Aprofundare: Prin reluarea și revizitarea materialelor anterioare consolidăm cunoștințele și le legăm de noile informații (organizare și integrare).
- Înțelegerea conceptelor de bază: E nevoie să înțelegem temele și conceptele de bază înainte de a trece la informații mai complexe, pentru a construiți o fundație solidă pentru învățare.
- Interacțiuni și discuții: Pentru o eficiență mai mare e nevoie de angajare în discuții, dezbateri și grupuri de studiu. Interacțiunea cu alții poate oferi perspective noi și poate ajuta să înțelegem mai bine informațiile.
- Învățăm din greșeli: Înțelegerea greșelilor și corectarea lor este o parte importantă a învățării eficiente. Unii spun că învățăm mai bine din greșeli decât pe căi clasice pentru că unei greșeli îi asociem o emoție puternică, iar asta generază o amprentă mai solidă în memorie. Ceea ce este clar este însă faptul că e inevitabil în viață să greșim iar asta trebuie transformat într-o experiență utilă. Evoluția se petrece prin ciclul încercare-eroare. Nimeni nu e perfect.
- Relaxare și îngrijire personală: Gestionarea stresului, somnul adecvat și îngrijirea personală sunt esențiale pentru a menține o minte sănătoasă și o învățare eficientă.
- Explorarea diferitelor resurse: Într-o lume ca cea de azi e chiar recomandat să accesăm o gamă variată de resurse, cum ar fi manuale, cărți, cursuri online, videoclipuri și podcast-uri. Acest lucru vă poate oferi diverse perspective și informații. Mai ales că toate domeniile sunt într-o dinamică fără precedent.
- Feedback continuu: E nevoie cât mai des de feedback de la profesori, mentori. apropiați sau colegi pentru a îmbunătăți performanța în învățare.
Ce se întâmplă atunci când nu poți învăța? Despre tulburările de învățare
O tulburare de învățare este o afecțiune care afectează modul în care o persoană învață, procesează și utilizează informațiile. Aceste tulburări pot afecta abilitățile de citire, scriere, matematică, vorbire, înțelegere a limbajului sau alte aspecte ale învățării.
Este important să înțelegem că tulburările de învățare nu sunt legate de inteligența unei persoane; ele pot apărea la persoane cu abilități intelectuale normale sau chiar deasupra mediei.
Există mai multe tulburări de învățare care pot afecta abilitățile de învățare și adaptare ale unei persoane. Aceste tulburări pot varia în severitate și pot necesita intervenții și sprijin specializat. Iată câteva dintre principalele tulburări de învățare:
- Dislexia: Dislexia este una dintre cele mai cunoscute tulburări de învățare și afectează abilitățile de citire și ortografie. Persoanele cu dislexie pot avea dificultăți în recunoașterea și corectarea cuvintelor, confundând litere sau silabe, și pot avea dificultăți în citirea fluentă.
- Disgrafie: Disgrafia este o tulburare de învățare care afectează abilitățile de scriere. Persoanele cu disgrafie pot avea dificultăți în a scrie cu precizie și claritate, pot avea probleme în organizarea informațiilor scrise și pot avea o scriere neîngrijită.
- Discalculia: Discalculia este o tulburare de învățare legată de matematică. Persoanele cu discalculie pot avea dificultăți în înțelegerea conceptelor matematice, efectuarea calculelor, recunoașterea cifrelor și rezolvarea problemelor matematice.
- Tulburarea de procesare auditivă: Această tulburare afectează abilitățile de procesare a informațiilor auditive. Persoanele cu tulburare de procesare auditivă pot avea dificultăți în înțelegerea limbajului vorbit, recunoașterea sunetelor sau în urmărirea instrucțiunilor verbale.
- Tulburarea de procesare vizuală: Această tulburare afectează abilitățile de procesare a informațiilor vizuale. Persoanele cu tulburare de procesare vizuală pot avea dificultăți în recunoașterea și interpretarea informațiilor vizuale, cum ar fi hărțile sau diagramele.
- Tulburările de învățare non-verbale: Aceste tulburări pot afecta abilitățile non-verbale, cum ar fi abilitățile de coordonare motorie sau înțelegerea informațiilor spațiale.
- Tulburarea hiperactivitatății cu deficit de atenție (ADHD): ADHD este o tulburare care afectează concentrarea, controlul impulsurilor și abilitatea de a sta pe loc. Aceasta poate influența învățarea, comportamentul școlar și socializarea.
- Tulburarea de comunicare: Tulburările de comunicare includ tulburări de limbaj și vorbire, precum tulburarea de dezvoltare a limbajului expresiv, în care copiii pot avea dificultăți în a-și exprima gândurile și ideile în cuvinte.
- Tulburări de învățare comorbidă: Adesea, mai multe tulburări de învățare pot să apară împreună. De exemplu, un copil poate avea atât dislexie, cât și ADHD.
E de menționat că primele trei tulburări din enumerarea de mai sus (dislexia, disgrafia și discalculia) le puteți găsi ușor sub titulatura de Tulburări Specifice de Învățare (TSI).
Mai nou unele voci au ridicat problema adicțiilor ca fiind manifestări mai apropiate de clasificările specifice tulburărilor de învățare. Fie că e vorba despre păcălirea creierului într-un sistem nou de acțiune-recompensă, fie că e vorba de asocierea dintre adicție și-un comportament care a devenit obicei – lucru petrecut și prin procese specifice învățării, cum ar fi repetiția și consolidarea, respectiv integrarea-, apar noi perspective care leagă adicția (și) de acest spectru, în dauna monopolului de perspective înclinat spre boli psihice ori cronice (cancer, diabet etc.). Subiectul este de urmărit pe viitor.
Concluzii
În primul rând nu învățăm pentru că cineva ne dictează că trebuie. Trebuie să învățăm pentru că avem nevoie să ne adaptăm, să trăim cât mai bine și-n acord cu sinele nostru. Pentru că ne naștem doar cu câteva abilități, majoritatea de bază, care servesc ca suport pentru un proces de învățare intenționat, planificat și complex. Nu ne naștem definiți, dar avem puterea de a ne defini singuri. Iar asta o facem doar prin învățare. Noi nu suntem ceea ce suntem, noi învățăm să fim ceea ce ajungem să devenim.
Nu învățăm când ne dictează cineva că trebuie din pricina dictatului, a tonului folosit și a lipsei unor explicații asociative. Necesitatea există, dar neexplicată ea devine corvoadă, ceea ce, așa cum am aflat, defavorizează retenția informațiilor și chiar motivația de a continua învățarea.
Avem nevoie de un mediu bun pentru învățare și de asocierea cu emoții (de regulă) pozitive pentru o eficiență cât mai mare. E nevoie de mișcare și explorare, de interacțiune și dialog și de obiceiuri care ne mențin fizicul sănătos, ceea ce aduce sănătate creierului.
Un creier echilibrat, calm, optimizat, sănătos, e numai bun pentru performanță în învățare. O dietă sănătoasă (mișcare și alimentație), meditația, practicarea mindfulenss-ului, ajută mult. Printre altele, neurofeedback-ul, dat fiind specificul său de lucru spre echilibrarea creierului și optimizarea undelor cerebrale, aduce un aport important la obținerea unui somn odihnitor, la o capacitate de concentrare mai mare, dar și luptă activ cu ADHD-ul, adicțiile și alte tulburări, așa cum puteți afla de aici.
Resurse
Despre învățare se poate învăța la infinit. Puteți să porniți însă de la câteva resurse care să vă inspire.
- https://www.psychologytoday.com/intl/blog/science-choice/201501/addiction-learning-disorder – Addiction as a learning disorder
- https://americanaddictioncenters.org/neurodevelopmental/learning-disorders – Learning disabilities & risk of substance abuse
- https://ajp.psychiatryonline.org/doi/10.1176/appi.ajp.162.8.1414 – Addiction: a disease of learning and memory
- https://healthcity.bmc.org/policy-and-industry/journalist-maia-szalavitz-addiction-learning-disorder – Addiction as a learning disorder: A conversation with journalist Maia Szalavitz
- https://www.classcardapp.com/blog/10-types-of-learning-and-how-to-teach-them-a-complete-guide-to-learning-styles – 10 types of learning and how to teach them
- https://bau.edu/blog/types-of-learning-styles/ – 8 types of learning styles | The definitive guide
- https://thetrainingthinking.com/en/the-four-stage-learning-cycle-by-david-kolb/ – The four stage learning cycle by David Kolb
- https://sensoryhealth.org/sites/default/files/publications/SensoryIntegration%3Alearningdisabilities.pdf – Sensory integration/Learning disabilities
- https://montessori-academy.com/blog/sensorial-learning/ – Top 5 benefits of sensorial learning and why your child should start as early as possible
- https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S0167876010001698 – Multi-sensory learning and learning to read
- https://www.futurelearn.com/info/blog/top-study-tips-for-effective-learning – Top 10 study tips for effective learning
- https://academicresourcecenter.harvard.edu/learning-practices-backed-research – Effective learning practices (e de la Harvard)
- https://crlt.umich.edu/gsis/p4_6 – Enhancing student learning: seven principles for good practice
- https://www.verywellmind.com/how-to-become-a-more-effective-learner-2795162 – How to learn more effectively
- https://files.eric.ed.gov/fulltext/EJ1084537.pdf – Learning from Our Mistakes: International Educators Reflect
- https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC6519615/ – Catch the moment: The power of turning mistakes into ‘precious’ learning opportunities
- https://www.paginadepsihologie.ro/controlul-emotional-este-important-atat-pentru-invatare-cat-si-pentru-dezvatare/ – Controlul emoțional este important atât pentru învățare, cât și pentru dezvățare
- https://psihoteca.ro/invatarea-si-conditionarea/ – Învățarea și condiționarea
[1] Augusto Cury – Fascinanta construcție a Eului: cu să dezvoltăm o minte sănătoasă într-o societate stresantă, Ed. For You, 2020, p. 42-43