Arta poartă diverse înțelesuri și valențe. Nici chiar cei care o studiază și-o practică în diverse forme (creatori, critici, curatori, profesori etc.) nu au o definiție exactă a ei. Pentru masa mare a populației, arta este ceva scump, elitist, pentru intelectuali, o parte din cultură la care au acces doar oamenii care o caută intenționat și-i simt nunanțele, un moft sau un mod elegant de a te feri de o meserie adevărată.
Cei mai mulți văd arta din două mari direcții: creații care sunt expuse undeva pentru a fi admirate și/sau comercializate, respectiv materializarea unui efort de imaginație și îndemânare care necesită, absolut obligatoriu, talent, har, înzestrări speciale, resurse nestăvilite de creativitate, intuiție, viziune, noroc.
Ce rol are arta pentru evoluția noastră?
N-o să fac aici o dizertație despre valoarea și necesitatea prezenței artei în viața oamenilor, indivizi și comunitate deopotrivă. O să spun că ea e mult mai mult decât ce-am menționat în paragrafele anterioare. Că ea, de exemplu, poate avea valoare terapeutică. Dar n-o să intru nici în zona de art-therapy, căci ea e bine acoperită de nenumărate activități care au propriul lor cadru.
Aș dori, în schimb, să ne uităm la resursele pe care le oferă arta. Da, poate că pentru mulți dintre părinții din ziua de azi și chiar pentru destui copii, școala a propagat ideea că muzica și desenul sunt chestii de planul doi, poate chiar trei, ore care pot fi înlocuite cu chestiuni serioase, precum limba maternă sau matematica. Nu că n-ar fi astea serioase, ci problema e că artele sunt și ele foarte importante în felul lor.
De exemplu, să ne obișnuiască cu o anumită estetică a lucrurilor. Să ințelegem și cultivăm frumosul în jurul nostru. Să identificăm urâtul, să procesăm estetica urâtului și s-o integrăm în spațiul vieții noastre, astfel încât aceasta să nu genereze angoasă și violență.
Toate astea pentru că ne plângem deseori că spațiul în care trăim ne stresează fonic și vizual, că la televizor și pe rețelele de socializare înflorește subcultura, că ceea ce ne place cu adevărat iese din noi doar sub influența unui pahar și că, în esență, suntem o masă de oameni simpli, cu iminente vicii. În același timp, ne uităm urât la oamenii care se uită la artă. Darămite care o mai și practică.
Din ecuația asta ieșim stresați. Avem un creier suprastimulat, deseori artificial, de ceea ce ne înconjoară. Și ni se pare că avem din ce în ce mai puține pârghii să ne restabilim balansul, echilibrul. Suntem peste măsură angrenați într-o fugă profesională și socială care ne extenuează, exasperează și încarcă fără să ne și hrănească.
De unde vine arta și ce legătură are asta cu noi?
Ceea ce uităm, sau nu am învățat – căci materiile artistice sunt neesențiale, este că arta își trage seva din realitatea din jur. Creatorii de artă nu au lucrat cu idei plămădite din praf de stele imaginar, ci din realitatea din jur. Orice artist este, aproape obligatoriu, conectat la realitatea imediată și la proiecțiile posibile conturate din realitățile existente. Inclusiv autorii de science-fiction.
Arta vine din natură și din noi, din oameni. Din ceea ce facem noi cu viața noastră. Din modul cum trăim cu spațiul oferit de natură, de cum îl percepem, de cum ne integrăm în el. Din relațiile pe care le avem, din aspirațiile pe care le punem pe masă. Din dezamăgirile și frustrările adunate, din nevoia de a exprima altfel ceea ce trăim, din escapism, din hedonism, din credință și păcat, din spiritualitate, din fenomenele fizice, din halucinații, din abuzuri și proiecții.
Arta este o declarație de individualitate care cere permanent prezența unui împreună. Ea ne arată că aceeași realitate poate fi „citită” în diverse chei, iar firul roșu al acelei diversități formează cultura. Pe de altă parte, arta invită la exprimare proprie. Iar firul roșu al acestei exprimări duce la echilibrarea interioară.
Și totuși, ce legătură este între sănătatea mentală și artă?
Azi iau exemplul desenului. Pe filieră culturală, apogeul practicării desenului poate însemna o pictură desăvârșită, un design inovator, o arhitectură extraordinară. Cultura aduce sănătate unei societăți. Dar despre asta, poate într-un articol separat.
La nivel individual, desenul poate însemna explorare. Toți copiii tind să mâzgălească. Ceea ce veți vedea este că, deseori, acele mâzgăleli sunt în deplină concordanță cu starea lor psihică și emoțională, cu forma fizică și contextul în care se află. E ca și cum și-ar transpune în vizual trările de moment.
Dar asta nu e valabil doar pentru copii. E valabil și pentru adulți. Și pentru că adulții caută mereu mai multă ordine și disciplină, cadru și context, a apărut neurografica. Neurografica folosește limbajul natural al corpului uman și al naturii. Este o metodă de învățare bazată pe concepte din neuroștiință și psihologie. Adică un fel de a ne reprezenta stările pornind de la punerea pe hârtie a unor forme elementare. E ca și cum am face un puzzle din piese ale căror formă le inventăm noi.
Rezultatele neurograficii deseori sunt vizual spectaculoase. Iar efectul asupra indivizilor s-a dovedit valoros: scăderea nivelului de stres și anxietate, deblocare mentală și sentimentul de evoluție personală. Neurografica e una dintre manifestările posibile care are ca resursă elemente folosite în artă.
Lucrurile pot merge foarte departe și când îmbinăm arta cu știința, mai ales neuroștiințele. Sunt profesioniști care fac cercetări în domeniul neuroștiințelor, studiind cum funcționează creierul atunci când creăm sau percepem arta. De asemenea, există artiști care folosesc diverse tehnici și medii pentru a vizualiza și reprezenta procesele neuronale, activitatea cerebrală sau stările mentale.
Și, din ce în ce mai des, diverse acțiuni cu resorturi artistice implică și invită interacțiunea cu publicul, invitându-l să exploreze propriile experiențe senzoriale și emoționale. Unii cadrează acest segment sub denumirea de neuroartă. Chiar și Neurominder a participat activ cu o creație proprie, la Anuala de artă și știință Neo Art Connect – NAC 2024, Ediția a II-a, prin instalația „2050 – Bagaj emoțional postPandemic”.
Și dacă tot am ajuns la acest capitol, în completarea ofertei de practici pentru sănătatea creierului, Neurominder și-a propus să organizeze o serie de ateliere de exerciții de neurografică. Da, nu e nevoie de competențe artistice, iar materialele vin din partea casei. Deși, pe termen lung, este recomandat să folosiți un jurnal propriu de neurografisme (poate fi un jurnal, un carnețel, un caiet, Plan Bee https://neurominder.ro/produs/jurnalul-de-antrenare-a-creierului/). Primul atelier va fi sâmbătă, 12 octombrie, de la 11:00 la 13:00, la sediul NeuroLab 204. Detalii pe site-ul Neurominder, la https://neurominder.ro/magazin/ .