Neurominder se exprimă și artistic

Neuroarta este unul dintre pilonii Neurominder. Adică practica de a ne îmbunătăți, de a ne optimiza funcționarea creierului, de a-l antrena în spiritul creativității și gândirii critice, generând noi semnificații și noi conexiuni neuronale, prin actul artistic.

Profitând de invitația de a participa la Anuala de artă și știință Neo Art Connect – NAC 2024, Ediția a II-a, care s-a desfășurat în intervalul 30 mai – 2 iunie, la Hala Laminor, m-am gândit să abordez tema bagajului emoțional din Pandemie din punct de vedere metaforic. 

Amintirile pot fi traumatizante. Imaginile, simbolurile și mesajele din acea perioadă s-au impregnat în memoria colectivă. Pentru unii Pandemia a fost un dezastru global și personal. Pentru alții o mare conspirație. Pentru unii prilej de a se uita adânc în sine și a-și recalibra atitudinea față de viață, așteptările față de sine și de alții sau chiar un T Zero pentru o nouă direcție în viață.

Cert este că fiecare individ a perceput și trăit altfel acești ani. Și și-a creat propria imagine și și-a umplut propriul bagaj emoțional, rațional, fizic. Așa că am decis să lansez o invitație la meditație, la dialog cu sinele din prezent și din viitor, cu ceilalți din prezent și viitor, despre proiecții, despre trăiri, despre ce poate fiecare să lase în urmă după ce a trăit și-a fost marcat de niște ani atipici pentru o viață în pace.

Rezultatul? Am hotărât să construiesc o instalație, un montaj vizual participativ, un statement, un prilej de pauză și meditație despre tot ce s-a întâmplat în anii trecuți și-ar putea să rămână cu noi peste decenii.

De unde am plecat

Durerea unei copilării dificile, marcată de evenimente traumatice sau de lipsuri afective, poate avea un impact semnificativ asupra dezvoltării emoționale a unui individ. Aceste cicatrici ale sufletului adesea se ascund în spatele comportamentelor adulte, influențând deciziile, relațiile și chiar stima de sine. 

Sunt bagaje emoționale pe care le purtăm cu noi fără să realizăm. 

De aici am pornit. Apoi am făcut o cercetare inițială, căutând o modalitate de a transpune aceste idei, oarecum abstracte, într-o formă tangibilă, care să permită și să susțină descărcarea bagajului emoțional postPandemic al celor care aveau să interacționeze cu instalația. Am definit conceptul. Am colectat imagini. Am vorbit cu oameni.

Am creat o echipă. Subsemnata, Mădălina Constantin (neuroterapeut și consilier educațional, fondatoare Neurominder Research), împreună cu Emilia Furduiu (arhitect, scenograf, artist vizual) și Dan Cristian Lambescu (dramaturg, content & copy writer), am definitivat și rafinat conceptul inițial, am scris textele ce aveau să fie inserate în instalație și am creat proiectul instalației.

comPlot pentru instalație

Distanțare socială – Purtarea măștii este obligatorie – Spală-te pe mâini – Carantină – Telemuncă – Școală online – Testare – Teste PCR – Teste rapide – Vaccinează-te – Imunitate de turmă – Tulpini noi – ATI – UPU – UTI – Izoletă – Limitarea călătoriilor – Restricții și recomandări – Certificat verde – Stay safe, stay home – Purtarea măștii este obligatorie – Distanțare socială – New normal.

Străzi pustii. Coșuri de cumpărături pline de baxuri de ulei și hârtie igienică. Baruri, cafenele, restaurante închise. Știri alarmante. Teorii ale conspirației. Prieteni și colegi pe care nu-i mai vezi. Școala la distanță. Munca la distanță. Consultații la distanță. Rețete pe e-mail. Comenzi online. Spectacole online. Emisiuni TV cu invitați online.

Aceasta este ceea ce se vede.

Intri înăuntru. 

Un loc în care încapi doar tu. Un spațiu unde ai ocazia să-ți transmiți un mesaj către sinele din viitor. Poate pentru că vei avea nevoie de un cuvânt bun, un sprijin, o amintire sau un avertisment de la tine pentru tine. Sau fă-o ca pe un joc. Un dialog la distanța timpului. Sau poate un dialog cu alții, cei care vor trebui să fie adulții responsabili din 2050.

Scrii la vedere. Scrii pe un bilețel. Sau doar stai, te uiți și te gândești. La pandemie. La ce-a fost. La ce-ar mai putea să fie. La tine.

Intră. Stai, gândește-te. Adu-ți aminte. Ia distanță. Cu ce bagaj emoțional ai ieșit din pandemie? Cum ți-a fost? Bine? Rău? Ambele? Sau a fost doar o pauză de la viață? Ce-ai făcut? Ce n-ai făcut? Care dintre ele e mai importantă? Lasă-ți un mesaj. Sau poate altora. Sau un sfat, o învățătură, o amintire. Ceva care merită să rămână în viață peste timp. Scrie. Sau doar imaginează-ți. Ieși. 

Traseul vizibil e marcat. Traseul invizibil îl marchezi tu.

Making of

După lungi discuții și dezbateri conceptuale, simulări grafice și liste de cumpărături, a venit și ziua montării efective. Știți ce ziceam în introducere, că neuroarta este practica de a ne îmbunătăți, de a ne optimiza funcționarea creierului, de a-l antrena în spiritul creativității și gândirii critice, generând noi semnificații și noi conexiuni neuronale, prin actul artistic? Am experimentat acest lucru pe propria piele și pe propriile sinapse!

Montarea instalației a presupus:

  • 4 oameni în echipa de lucru. 
  • 100 de cutii de carton.
  • Aproximativ 11 ore petrecute de la prima cutie desfăcută până la ultimul retuș.
  • Pistoale de lipit, cățărat pe scaune și scară, decupat cu foarfeca, construit manechin din folie cu bule, carton și bandă adezivă, vopsit cu acrilic, lipit și înnodat benzi. 
  • Multă apă, cafea și sucuri întunecate…
  • …sincronizarea eforturilor colective, fiecare dintre noi fiind solicitat să facă lucruri în afara zonei de confort, unele poate pentru prima dată (poate și ultima), astfel încât o serie de idei să se materializeze într-un întreg coerent și expresiv!

La ora la care ne-am apucat de construit instalația, imensa Hală Laminor era un uriaș spațiu aproape gol. Am avut la dispoziție din partea organizatorilor o suprafață generoasă, așa că ne-am putut desfășura în voie. Rigurozitatea planificării a lăsat loc flexibilității și adaptării la fața locului. Au apărut provocări cărora a trebui să le găsim soluții ad-hoc. Am funcționat pe bază de dopamină, cu un val de adrenalină spre final, când am intrat într-o cursă contra cronometru, cu ochii pe ceas.

Am lăsat cartoline pentru vizitatori, precum și hârtie și măști de carton pe care să-și poată descărca bagajul emoțional din pandemie, scriind sau/și desenând. I-am invitat să facă acest lucru în interiorul instalației, feriți de agitația mulțimii și de privirile indiscrete, într-un spațiu intim și contemplativ. Și nu putem decât să sperăm că au profitat de această oportunitate de a descărca din povara purtată.

Ce a ieșit e în mintea privitorului. Pentru Neurominder, scriu mai departe.

Efectele pandemiei din perspectiva Neurominder

Pe orice parte o luăm, de la mic la mare, de la copii la seniori, de la oameni de afaceri la persoanele sărace, pandemia a lăsat în urmă o amprentă semnificativă asupra sănătății mintale, a echilibrului emoțional și a modului în care țesătura socială este capabilă să-și mențină legăturile sănătoase și să creeze unele noi, funcționale.

Copiii și adolescenții din timpul pandemiei vor ajunge în jurul anului 2050 să fie la rândul lor părinți, proprietari de business-uri, funcționari publici, medici, consultanți și chiar guvernanți, ori lideri locali. Vor fi psihologi și psihiatri, preoți și formatori de opinie. Ce bagaj îi va urmări și le va influența deciziile și interacțiunile? Și cât de fragile sunt aceste bagaje?

Pandemia COVID-19 a lăsat în urmă impresii, expresii, imagini, îndemnuri, sintagme, cuvinte cheie. Este ce se vede la exterior și poate fi martor oricine: impactul social, influența asupra comunicării, trauma colectivă, țesătura urbană pusă pe pauză, profesii afectate, obiceiuri noi, rutine descompuse și recompuse în altă ordine.

Dar pandemia a propus și-un raport personal, individual, interior cu viața în forma ei nouă, cu lumea, cu conceptele, cu valorile, cu informația. Trauma personală sau devenirea de sine, reinventarea, reorientarea, adaptarea sau chinul. 

Acolo e ceva ce nu se vede public, ceva ce nu depășește spațiul personal. Ceva ce poate fi transmis doar dacă vrei, sub forma unui mesaj, sfat, o întâmplare cu tâlc, o învățătură sau pur și simplu o amintire, către un tu virtual, din viitor. Sau către alții. Este ceea ce e la interior. 

În loc de concluzii

Remarc un lucru sănătos: se înmulțesc evenimentele în care diverși creatori, din diferite ramuri ale artelor și științelor își pot expune conceptele, se pot face văzuți de public și presă și au ocazia să primească direct sau indirect feedback. E bine că atât în București cât și în unele orașe din țară, mai ales cele mari, astfel de lucruri se întâmplă din ce în ce mai des.

E important ca în viața unei comunități să existe și manifestări culturale și de divertisment: expoziții, saloane de carte, conferințe, întâlniri publice, concerte, festivaluri, proiecții cinematografice, teatru și toate formele sale alternative de expresie artistică, meciuri. Este esențial pentru oameni să aibă unde să se adune, să aibă oportunitatea de a vedea diverse moduri de exprimare ale altora, viziuni diverse, desprinderi din apăsătorul cotidian dominat de știri catastrofice și informațiile care se propagă ca bulgărele din diferitele bule de pe social media.

Astfel de evenimente fac bine nu doar creatorilor, ci și oamenilor luați individual și colectiv. Fac bine criticilor, fac bine canalelor de comunicare. Învățăm cu toții unii de la alții și avem ocazia să ne uităm un pic diferit la noi înșine și la ceilalți.

Pentru Neurominder a fost o experiență cathartică, un prilej de exprimare și de debarasare a unor bagaje, o descărcare fizică, o ieșire din norma de fotoliu. Iar instalația realizată a fost o invitație de a face același lucru, pe fondul unei teme care va fi marcat oamenii în moduri pe care nici nu ni le imaginăm acum.

De unde ne-am inspirat

Avem și surse și resurse, atât pentru ceea ce a făcut parte componentă din instalație, cât și pentru concept și abordare.. Iar pentru cei foarte studioși, s-a scris mult pe tema pandemiei. Mai ales în Statele Unite ale Americii. Iată un punct de pornire: