Dincolo de preocuparea pentru potențialele efecte adverse, multă lume se întreabă dacă neurofeedbackul este o practică sigură pentru copii și cum îi poate ajuta efectiv.

Care sunt cele mai întâlnite tulburări ale creierului la copii?

Sunt numeroase tulburări care la copii sunt mai evidente, prin manifestarea simptomelor și intensitatea efectelor pe care le au. Asta se întâmplă pentru că atunci când vorbim despre copii discutăm implicit de un creier în dezvoltare, în plină evoluție, iar diversele posibile tulburări au, la rândul lor, procesul lor de evoluție. Cele mai evidente sunt tulburările de atenție (inclusiv ADHD), cele de somn, de anxietate, de învățare, tulburările de opoziție și comportament (ODD și CD), cele de procesare senzorială și chiar cele de spectru autist (TSA).

Dat fiind că neurofeedbackul este o tehnică de antrenare a creierului, atât copiii cât și adulții pot avea parte de beneficiile sale și dacă sunt neurotipici. Trăim într-o lume plină de acțiune, distrageri și dispozitive, toate contribuind la scăderea capacității de concentrare, intervale de durată foarte scăzute ale atenției ș.a.m.d. Toate acestea sunt bariere în funcționarea optimă a creierului, în special în procesele de învățare, acumulare și în desfășurarea sarcinilor. Prin neurofeedback exact aceste aspecte sunt întâmpinate și funcționarea creierului este optimizată.

Ce este integrarea senzorială?

O situație din ce în ce mai întâlnită în acest context al secolului XXI este reprezentată de provocările de integrare senzorială. Integrarea senzorială se referă la procesul prin care sistemul nervos central procesează și organizează informațiile senzoriale primite de la simțuri (vedere, auz, miros, gust, atingere și propriocepție) pentru a produce răspunsuri adecvate. Tulburările de integrare senzorială pot duce la dificultăți în procesarea și răspunsul adecvat la aceste informații, afectând viața de zi cu zi, lucru foarte vizibil la copii. 

Dificultățile de integrare senzorială sunt adesea asociate cu probleme de atenție și concentrare. De asemenea, copiii cu tulburări de integrare senzorială pot experimenta adesea anxietate și stres din cauza suprastimulării sau hipostimulării senzoriale. E lesne de înțeles că asta le afectează performanța școlară, capacitatea de a se integra și pe cea de a forma relații și de a le susține. Deseori, nici rutinele de acasă nu le sunt la îndemână.

Cum îi ajută pe copii neurofeedbackul?

Neurofeedbackul monitorizează și ajustează activitatea electrică a creierului, permițându-i acestuia să funcționeze mai eficient. Prin antrenament, copiii pot învăța să își autoregleze tiparele cerebrale, reducând hiperactivitatea sau subactivitatea în anumite regiuni ale creierului care sunt implicate în procesarea senzorială. E valabil și pentru adulți, deopotrivă.

Neurofeedbackul stimulează neuroplasticitatea, respectiv capacitatea creierului de a forma și reorganiza conexiuni neuronale. Acest proces este esențial pentru îmbunătățirea funcțiilor cerebrale și pentru adaptarea la noile cerințe senzoriale și cognitive. Sesiunile de neurofeedback pot fi personalizate în funcție de nevoile individuale ale fiecărei persoane. Aceasta înseamnă că antrenamentul poate fi adaptat pentru a aborda specific tulburările de integrare senzorială ale fiecăruia, oferind soluții personalizate și eficiente.

Un studiu publicat în „Journal of Child Neurology” a arătat că neurofeedbackul a îmbunătățit semnificativ funcțiile de integrare senzorială la copiii cu tulburări de spectru autist, reducând sensibilitatea senzorială și îmbunătățind comportamentele adaptative. Alte cercetări au arătat că neurofeedbackul este eficient în tratarea ADHD, care este adesea însoțit de tulburări de integrare senzorială. Îmbunătățirea atenției și a controlului impulsurilor, prin neurofeedback, a dus la o mai bună procesare și răspuns la stimulii senzoriali.

Există studii și bibliografie în domeniu?

Bineînțeles. Dacă vreți să vedeți cum arată niște studii din domeniu, iată câteva repere de la care puteți pleca: