În jurul neurofeedbackului planează încă destulă reținere, în special în România. E oarecum normal să fie așa, dat fiind numeroasele situații dubioase pe care presa sau simpla experiență a oamenilor le-au scos la iveală. Asta însă nu înseamnă că totul este doar o tentativă de stoarcere de bani, fără acoperire. 

Pe de altă parte, se vorbește puțin despre domeniu, iar practicienii mai degrabă comunică prin registre de marketing. În termeni specifici, accentul pică pe vânzare, mai puțin pe awareness. Nu că ar fi o chestiune rea, dar trebuie asumat scepticismul prezent în acest scenariu.

În diverse articole de pe blog, cum ar fi cel despre efectul neurofeedbackului asupra anxietății sau a durerilor cronice, am menționat și despre tipul de neurofeedback practicat la Neurominder, respectiv metoda Othmer. Însă aceasta nu e singura.

De ce există mai multe tipuri de neurofeedback?

Simplist vorbind, sunt două mari componente în neurofeedback: creierul și tehnologia. Despre creier știm că știm puține. Cercetătorii au făcut progrese uriașe în ultimele decenii, neuroștiințele fiind practic noile vedete ale științelor. Chiar dacă progresele sunt uriașe, acest „uriaș” definește însă curba exponențială, nu și cantitatea efectivă de cunoștiințe. Da, știm încă puține. Dar știm mult mai mutle ca acum 10, 20, 30 de ani. Iar acest progres extraordinar se datorează mult și tehnologiei. 

Da, pentru că tehnologia a progresat imens în ultimii ani, a fost posibilă apariția unor noi instrumente tehnice prin care cercetătorii în neuroștiințe să „sape” din ce în ce mai adânc în sistemul nervos uman. Așa au apărut și evoluat diverse instrumente de a „citi” creierul, device-uri de imagistică și alte aparate menite să fie introduse în diverse forme de terapie.

În concluzie, neurofeedbackul s-a diversificat pe măsură ce cunoștințele despre creier au avansat, tehnologia a evoluat, iar practicienii au experimentat și dezvoltat metode care răspund la nevoile variate ale clienților și la diferite afecțiuni cerebrale. Această diversificare reflectă complexitatea creierului și necesitatea de a aborda tulburările neurologice din multiple unghiuri.

Ce tipuri de neurofeedback există?

Practicienii au dezvoltat teorii și abordări diferite despre cum funcționează neurofeedback-ul, ceea ce a dus la apariția mai multor școli de gândire în acest domeniu. Unele metode se concentrează pe antrenarea undelor cerebrale într-un interval de frecvențe standard (ca neurofeedback-ul clasic), în timp ce altele (ca metoda Othmer) se concentrează pe frecvențe foarte joase pentru a atinge autoreglarea.

Dacă veți căuta, în funcție de surse veți găsi diverse clasificări ale tipurilor de neurofeedback. Dar cele mai întâlnite sunt următoarele:

  • Neurofeedback tradițional: bazat pe antrenarea undelor cerebrale în benzi de frecvență standard (Delta, Theta, Alpha, Beta).
  • ILF Neurofeedback (Infra-Low Frequency): axat pe frecvențe foarte joase, cum ar fi metoda Othmer, care vizează autoreglarea și stabilizarea creierului.
  • Alpha-Theta Neurofeedback: utilizat pentru stări profunde de relaxare și accesarea conștientului.
  • HEG (Hemoencephalography) Neurofeedback: care măsoară fluxul sanguin și activitatea metabolică a creierului.

De altfel, primele două tipuri sunt și cele pe care le veți găsi cel mai des în oferta de servicii de neurofeedback din România. Opțiunea aceasta vine pe fondul versatilității acestor metode și a eficienței lor în tratarea unui spectru larg de afecțiuni. 

Dincolo de aceste patru tipuri, mai există și altele. z-Score Neurofeedback este o metodă care implică compararea activității cerebrale a pacientului cu o bază de date normalizată pentru a detecta anomalii și a le corecta. Ea folosește statistici pentru a ghida sesiunile de antrenament. Neurofeedbackul bazat pe SMR (Sensorimotor Rhythm) se concentrează pe antrenarea undelor SMR, care sunt asociate cu reglarea motorie și starea de relaxare alertă. Este utilizat mai mult în tratamentele pentru ADHD, epilepsie și tulburări ale somnului.

sLORETA Neurofeedback (Low Resolution Electromagnetic Tomography) este un tip de neurofeedback care se concentrează pe antrenarea activității cerebrale în profunzime, în regiuni specifice ale creierului. Acesta folosește o tehnologie de localizare pentru a cartografia activitatea cerebrală în 3D. Iar neurofeedbackul bazat pe Coerență (Coherence Neurofeedback) se concentrează pe creșterea coerenței și îmbunătățirea comunicării dintre regiunile cerebrale (unde coerența măsoară sincronizarea între diferite zone ale creierului).

Ce are specific metoda Othmer?

După cum spuneam, la Neurominder este folosită metoda Othmer de neurofeedback. Metoda Othmer se încadrează în categoria ILF Neurofeedback (Infra-Low Frequency Neurofeedback), dar este un tip specific și avansat al acestei metode. Metoda Othmer a fost dezvoltată de Sue și Siegfried Othmer și este recunoscută pentru utilizarea frecvențelor foarte joase, chiar sub pragul conștientizării, pentru a stimula autoreglarea creierului. Aceste frecvențe sunt considerate a avea un impact mai profund asupra funcționării creierului, stimulând plasticitatea și promovând o reglare mai eficientă a activității neuronale.

Această metodă este cunoscută pentru adaptabilitatea sa, deoarece frecvențele utilizate sunt personalizate pentru fiecare individ pe baza reacțiilor acestuia în timpul sesiunilor. Spre deosebire de metodele tradiționale de neurofeedback bazate pe frecvențe standard, metoda Othmer utilizează feedback-ul continuu și gradual al creierului pentru a îmbunătăți autoreglarea, fără a necesita un control conștient din partea pacientului.

Este foarte important de spus că metoda Othmer nu se limitează doar la antrenamentul neurofeedback, ci ia în considerare și alți factori care pot influența sănătatea mentală, precum stilul de viață, nutriția și suportul psihologic. Cu alte cuvinte, bunăstarea creierului este abordată într-un mod integrativ, exact ceea ce Neurominder dorește să promoveze.

Surse și resurse

Dacă vreți să începeți un studiu mai aprofundat pe acest subiect, iată câteva repere: