Când vorbim despre școală și relația copiilor cu ea totul devine incandescent. Sunt părinți care văd în școală o datorie, o obligație, o echivalență în activități cu viața adultă – adulții la muncă, copiii la școală. Sunt alții care nutresc la un spațiu pe care copiii să-l îndrăgească, să meargă de plăcere, cu plăcere. 

Unii spun că școala trebuie să livreze educație. Alții care spun că educația se face acasă, la școală se produce învățare. Unii o văd ca pe o sursă de cunoaștere și acumulare, alții ca sursă de formare, de devenire. 

Mai rar apar părerile care să îmbine echilibrat câte un element din fiecare. De fapt, unii copii sunt stresați când este vorba de școală tocmai pentru că părinții lor sunt stresați de școală. Iar asta se întâmplă cu mult înainte să aibă ei diverse experiențe personale acolo. Iar dacă-i întrebăm direct pe copiii ce părere au despre școală și cum se simt acolo, lucrurile se complică enorm.

Cine îi stresează pe copii la școală?

În primul rând este vorba despre relații. Despre jocuri de putere. Bullying-ul este o problemă majoră. Iar când vorbim de bullying nu ne referim doar la violența fizică sau verbală. Este vorba despre o agresiune constantă venită dinspre cineva care are puterea să o facă. Implică incapacitatea cuiva de a se apăra, oprirea din a se exprima, intenția de a bloca prin cele mai creative moduri dorința cuiva de a se simți bine în propria piele. Unii impun această putere prin forță brută, alții și-o exercită pentru simplul fapt că pot și nu țin cont de implicațiile de orice natură derivate din acțiunile lor.

Dar nu doar copiii între ei fac asta. O fac și unii profesori. Unii consideră că frica și violența sunt cele mai eficiente canale pentru a-i motiva pe copiii să învețe. Nu e vorba doar despre acțiuni directe, punctuale, de agresiune. De exemplu, repetarea constantă că nu-s buni de nimic, că nu vor realiza nimic în viață în ritmul acesta, că funcția furnizează puterea și ea impune tăcere, supunere și acțiune la comandă. Sau, discriminarea evidentă, prin favorizarea unor copii pe criterii aleatorii.

Pe de altă parte, profesorii care lipsesc, care nu-și dau interesul, indiferenți sau care nu-și duc la capăt misiunea de a preda îi pot stresa pe copii, mai ales în cazul unor materii care intră la examen sau care erau pe lista de interes a elevilor pentru viitorul lor.

Ce îi stresează pe copii la școală?

Dincolo de interacțiunile de la școală, o sursă de stres e perspectiva. Examenele reprezintă o sursă de tensiune. Nu înseamnă că trebuie eliminată testarea. Ar fi nevoie totuși de o pregătire nu doar academică atunci când vorbim de pregătirea unui examen. Pe de altă parte, se pune mare accent pe examene la anumite materii, iar restul rămân pe dinafara priorităților, ceea ce-i privează pe copii nu doar de cunoaștere, ci și de un potențial spre anumite arii de cunoaștere, domenii și chiar cariere. Obsesia pentru rezultat mai presus de cunoașterea în sine și capacitatea de a aplica cele învățare reprezintă o sursă de stres imensă, dat fiind că viitorul copiilor poate fi influențat în grade diferite, până la decisiv, de un simplu moment.

Schimbările din mers, dese, lipsa de predictibilitate a sistemului chiar și pe un ciclu minim de 4 ani, reprezintă o altă sursă de stres. Adaosuri pe parcurs cu cărți și caiete suplimentare, aglomerația de activități extracurriculare, opționale care nu sunt opționale, materii făcute dispărute ca să favorizeze materiile importante (mai ales la clasele mici), fondul clasei, fondul școlii, cadouri de mărțișor și alte sărbători, toate acestea adaugă stres, care merge acasă la părinți, care se stresează și tot așa, bulgărele se rostogolește.

În plus, școala nu încurajează mișcarea. Orele de educație fizică au fost tratate într-o asemenea manieră încăt, paradoxal, chiar părinții au ajuns să-și scutească excesiv copiii de la aceste ore. Iar lipsa mișcării contribuie la aculularea de stres, dincolo de faptul că este extrem de nesănătoasă atât pentru fizic cât și pentru sănătatea mentală.

Cum îi scăpăm pe copii de stres?

Serios vorbind, n-avem timp să așteptăm schimbările din sistemul școlar. Școala este necesară și copiii vor fi nevoiți în continuare să se adapteze și să navigheze cât pot de eficient prin ea, extrăgând cât mai mult din ceea ce au ei nevoie pentru a deveni adulți echilibrați.

Pentru a preveni stresul și a-l combate atunci când apare, e nevoie de sprijin psihic și emoțional. E nevoie de timp de calitate petrecut cu ei, ca părinți. E bine să fie încurajat journaling-ul – ca metodă de descărcare și care are un caracter intim. E nevoie de mișcare, alimentație echilibrată și de somn odihnitor. Acestea contribuie la sănătatea creierului și pregătirea lui pentru procesele de învățare.

De asemenea, neurofeedbackul poate aduce îmbunătățiri semnificative în relația elevilor cu școala și în performanța lor școlară prin reglarea activității cerebrale și dezvoltarea abilităților cognitive și emoționale. Iată câteva moduri prin care neurofeedbackul influențează pozitiv experiența școlară a elevilor:

  1. Îmbunătățirea concentrării și a atenției – Elevii care suferă de tulburări de atenție sau pur și simplu întâmpină dificultăți în menținerea focusului pe termen lung, pot beneficia de un antrenament cerebral personalizat care să le regleze undele cerebrale asociate atenției. Studii au arătat că neurofeedbackul poate ajuta la reducerea hiperactivității și a comportamentelor impulsive, ceea ce duce la o mai bună concentrare în clasă și la o participare mai activă.
  2. Reducerea stresului și a anxietății școlare – Neurofeedbackul ajută la reglarea reacțiilor emoționale și a activității cerebrale în regiunile implicate în gestionarea stresului, cum ar fi sistemul limbic. 
  3. Îmbunătățirea somnului și a energiei zilnice – Prin neurofeedback sunt reglate  undele cerebrale care influențează somnul, cum ar fi undele theta sau delta, îmbunătățind ritmul circadian. Elevii care beneficiază de un somn mai odihnitor și de o energie zilnică mai constantă sunt mai bine pregătiți pentru a face față cerințelor academice.
  4. Creșterea abilităților de autocontrol și auto-reglare – Neurofeedbackul ajută la o mai bună gestionare a impulsurilor, la reducerea comportamentelor disruptive în clasă și la îmbunătățirea relațiilor cu colegii și profesorii.
  5. Îmbunătățirea memoriei și a procesării informațiilor – Pentru mulți elevi, memoria de lucru și procesarea rapidă a informațiilor sunt esențiale pentru succesul academic. Neurofeedbackul îmbunătățește aceste abilități prin reglarea activității neuronale în regiunile cerebrale responsabile pentru memorie și învățare. 
  6. Îmbunătățirea comportamentului social și a abilităților emoționale – Deoarece neurofeedbackul ajută la reglarea activității cerebrale în zonele implicate în reglarea emoțiilor, elevii dezvoltă o mai bună inteligență emoțională. Aceasta duce la o mai bună comunicare cu colegii și profesorii, la reducerea conflictelor și la o adaptare mai bună la mediul școlar.

Neurominder pune la dispoziție pachete de sesiuni de neurofeedback, personalizate după o întâlnire de evaluare preliminară. Detalii despre neurofeedback și despre ofertele disponibile le găsiți aici pe site, https://neurominder.ro/ . Tot acolo găsiți și un suport pentru journaling care e mult mai mult decât o simplă agendă, e un jurnal de antrenare a creierului: Plan Bee.