Despre anxietate auzim pe mai toate drumurile, însă destul de rar cei care vorbesc sau scriu despre asta definesc, măcar orientativ, limitele anxietății. Sau, altfel spus, rareori sunt trasate limite vizibile între ce este și ce nu poate fi considerat anxietate. De aceea apar uneori confuzii și prejudecăți, una dintre acestea constând în faptul că anxietatea e doar teamă sau e totuna cu frica și că ea este un semn de slăbiciune, un atribut al persoanelor exagerat de sensibile.

În același timp, neurofeedbackul este nou în conștiința colectivă din România. Oamenii știu puține despre această practică, despre faptul că există mai multe strategii de abordare (metode) în practica neurofeedbackului și încă sunt prea puține întrebările venite dinspre potențialii beneficiari către practicanți (neuroterapeuți).

Ce este anxietatea?

Cea mai apropiată de rigorile științifice definiție a anxietății descrie această stare ca fiind un răspuns emoțional caracterizat prin sentimente de teamă, îngrijorare sau neliniște, declanșat de anticiparea unui pericol viitor incert sau de o amenințare percepută. 

Din punct de vedere neurobiologic, anxietatea este asociată cu activarea sistemului nervos autonom și a sistemului limbic, în special a amigdalei, care joacă un rol esențial în procesarea emoțiilor.

Anxietatea poate fi privită ca un răspuns adaptativ la stres, care devine problematic atunci când este disproporționat față de amenințare, afectând funcționarea normală a individului. Ea este adesea însoțită de manifestări fiziologice, cum ar fi creșterea ritmului cardiac, transpirație excesivă și tensiune musculară, toate fiind parte a răspunsului de „luptă sau fugă” activat în fața unui pericol perceput.

Anxietatea poate fi cauzată de factori genetici, dezechilibre chimice la nivelul creierului (în special neurotransmițători precum serotonina și dopamina), evenimente stresante din viață, traume sau vulnerabilități psihologice. Stresul cronic, mediul social și stilul de viață, precum și predispoziția ereditară, pot contribui la dezvoltarea tulburărilor de anxietate.

Cum ajută neurofeedbackul la prevenirea și tratarea anxietății?

Neurofeedbackul ajută pacienții să regleze activitatea cerebrală prin furnizarea de feedback în timp real cu privire la undele cerebrale. În cazurile de anxietate, anumite modele ale activității creierului devin dezechilibrate, ceea ce poate duce la stări de hiperactivare și hipervigilență. Neurofeedbackul ajută la recalibrarea acestor modele prin antrenarea creierului să se regleze mai eficient.

Prin neurofeedback se obține îmbunătățirea capacității creierului de a gestiona stresul și de a păstra un echilibru sănătos între activitate și relaxare. Prin antrenament, creierul devine mai rezilient și mai capabil să răspundă la stres fără a declanșa simptomele asociate anxietății. Acest mecanism constituie parte din prevenția în apariția anxietății.

În cazul celor care deja se confruntă cu anxietate, neurofeedbackul ajută la reducerea simptomelor prin calmarea creierului hiperactiv și prin creșterea activității undelor cerebrale legate de relaxare – cum ar fi undele alfa și theta. Clienții care fac constant sesiuni de antrenament neuronal învață treptat să-și autoregleze creierul, ceea ce le permite să experimenteze mai puțină neliniște și să își controleze mai bine răspunsurile emoționale la factorii de stres.

Există studii privind eficiența neurofeedbackului în tratarea anxietății?

Da și nu sunt chiar puține, iar numărul articolelor științifice pe acest subiect crește din ce în ce mai mult (vezi mai jos resurse). Există suficiente studii care susțin eficiența neurofeedbackului în tratamentul anxietății. Cercetările indică faptul că acesta poate reduce semnificativ simptomele de anxietate generalizată, fobii și tulburări de panică.

Într-un studiu publicat în „Journal of Anxiety Disorders”, participanții care au urmat sesiuni de neurofeedback au raportat o reducere semnificativă a simptomelor de anxietate comparativ cu un grup de control care a primit un tratament placebo. De asemenea, aceste îmbunătățiri au fost menținute pe termen lung, ceea ce sugerează că neurofeedbackul are efecte durabile asupra activității cerebrale.

De asemenea, în urma unui studiu al Universității din Toronto din 2013, cercetătorii au descoperit că neurofeedbackul este eficient în reducerea simptomelor de anxietate prin reechilibrarea undelor cerebrale și reducerea hipervigilenței în zonele cerebrale asociate fricii și îngrijorării. Aceștia au constatat o îmbunătățire semnificativă a stării emoționale a pacienților după 10-15 sesiuni.

Un alt studiu condus de „University of South Florida” a demonstrat că neurofeedbackul poate fi eficient și pentru pacienții care suferă de anxietate cauzată de tulburări de stres posttraumatic (PTSD). Participanții la studiu au arătat o reducere semnificativă a simptomelor de anxietate după ședințele de neurofeedback.

Cum abordează Neurominder neurofeedbackul?

Neurominder folosește metoda Othmer de neurofeedback. Ce înseamnă asta? Înseamnă că sunt create protocoale personalizate de antrenament, care sunt ajustate de la o sesiune la alta, în funcție de răspunsul creierului la acestea. 

Metoda Othmer se concentrează pe identificarea frecvențelor optime pentru fiecare individ. În loc să aplice un protocol standardizat, aceasta ajustează frecvențele de antrenament în funcție de reacțiile unice ale creierului, prin monitorizarea directă a răspunsului acestuia. Ajustările fine ale frecvenței sunt realizate în timp real, permițând personalizarea terapiei și maximizând efectele neurofeedbackului.

Important la această metodă este că folosește un feedback foarte subtil, care nu direcționează conștient utilizatorul să schimbe comportamentul. Creierul învață implicit să se autoregleze prin intermediul feedbackului, fără necesitatea unei intervenții cognitive sau efort conștient. Aceasta face ca metoda să fie mai eficientă în restabilirea funcțiilor creierului prin autoreglare naturală și adaptivă.

Metoda Othmer pune accent pe reglarea stării emoționale și stabilizarea autonomă. Se consideră că un creier reglat mai bine din punct de vedere emoțional este mai capabil să gestioneze stresul și disfuncțiile asociate, ceea ce duce la îmbunătățiri semnificative în simptomele de anxietate, depresie, ADHD, și alte tulburări. Prin reglarea optimă a frecvențelor, metoda poate ajuta utilizatorii să acceseze stări cerebrale profunde, cum ar fi relaxarea profundă, introspecția sau meditația.

Unul dintre aspectele unice ale metodei Othmer este utilizarea frecvențelor foarte joase (sub 0.1 Hz). Aceste frecvențe sunt considerate esențiale pentru reglarea funcțiilor de bază ale creierului și sunt integrate în mod special în această metodă, ceea ce o diferențiază de alte forme de neurofeedback care nu explorează aceste frecvențe. ILF este asociat cu efecte profunde asupra funcționării creierului, în special asupra reglării sistemului nervos autonom și a răspunsului la stres.

În timp ce alte metode de neurofeedback, cum ar fi EEG neurofeedback sau HEG (Hemoencephalography), folosesc protocoale prestabilite sau se concentrează pe măsurarea fluxului sanguin sau pe anumite frecvențe cerebrale, metoda Othmer se distinge prin flexibilitatea și ajustarea frecvențelor în funcție de răspunsul individual al pacientului.

De unde pot să iau informații despre studii?

Această secțiune este o zonă de resurse și bibliografie. Subiectul anxietății este complex și s-a scris mult despre el, iar despre neurofeedback și rolul său numărul articolelor crește exponențial. Dar, oricine poate porni de la câteva repere, cum ar fi: