„Mă doare capul” este poate una dintre cele mai întâlnite expresii de pe la noi. Iar când e vorba de dureri, nu doar capul e ținta. Pare că e de la oboseală, poate este de la stres, unii își imaginează că i-a tras curentul, iar alții că e vremea de vină. Cei din exterior, pe care nu-i doare, tind deseori să desconsidere nu doar afirmațiile, ci durerea în sine. „Hai domne’, ce te plângi atât?” însoțit deseori de ideea că n-are cum să doară pe cineva ceva atât de mult și des, chiar dacă ei înșiși au auzit de migrene, spre exemplu.

Deși există câte un dram de adevăr în fiecare dintre afirmații, trebuie lămurite două chestiuni importante: că durerile cronice există și au o încadrare distinctă și că, indiferent de motiv, aparent iluzoriu sau nu, percepția durerii tot durere este.

Ce sunt durerile cronice și ce cred oamenii că sunt?

Durerea cronică, științific vorbind, este definită ca o durere persistentă, care durează mai mult de 12 săptămâni, chiar și după ce cauza inițială a fost tratată. Aceasta se distinge de durerea acută, care este de scurtă durată și servește ca un avertisment al unei leziuni.

Durerea cronică nu este doar o senzație fizică, ci și o experiență complexă, care poate afecta semnificativ calitatea vieții oricui. Ea poate fi însoțită de o varietate de simptome, inclusiv oboseală, tulburări de somn, depresie și anxietate.

Percepția publică asupra durerii cronice este adesea marcată de o serie de concepții greșite. Mulți cred că ea este pur psihologică și că persoanele care o experimentează pur și simplu exagerează. Există o așteptare că durerea cronică poate fi tratată cu ușurință cu medicamente sau alte intervenții simple.

Unii văd durerea cronică ca o formă de pedeapsă pentru greșelile trecutului sau ca o slăbiciune de caracter. Aceștia, alături de alți oameni care au diverse prejudecăți, pot minimaliza experiența durerii cronice, sugerând că persoanele afectate ar trebui pur și simplu să o ignore.

Din aceste cauze există destule persoane cu dureri cronice care se simt stigmatizate și izolate, ceea ce duce uneori chiar la depresie și anxietate. Iar aceste concepții greșite pot determina persoanele cu dureri cronice să evite să ceară ajutor, ceea ce poate duce la agravarea simptomelor.

Subliniez apăsat că durerea cronică este o afecțiune reală și complexă care necesită o abordare multidisciplinară.

Ajută neurofeedbackul la ameliorarea durerilor cronice?

În articolul anterior am vorbit despre neurofeedback și anxietate. Cum anxietatea este unul dintre cele mai întâlnite simptome asociate persoanelor care suferă de dureri cronice, legătura poate fi făcută imediat și concluzionat că neurofeedbackul ajută persoanele cu astfel de dureri în tratarea simptomelor corelate. Însă e mult mai mult decât atât.

Neurofeedback-ul a devenit o opțiune tot mai populară pentru gestionarea durerilor cronice. Asta pentru că adeseori pastilele, respectiv tratamentele medicamentoase (invazive), vin la pachet cu diverse efecte secundare, mai ales în cazul unor cantități semnificative prescrise. Repet ce am scris și spus în diferite situații: neurofeedbackul nu este un tratament medical, nu-l substituie și nu reprezintă un motiv de a ne feri de medicii specialiști. Din contră. În schimb este o metodă de antrenament a creierului perfect complementară tratamentelor consacrate.

Știm că durerea cronică duce la modificări în modul în care creierul procesează semnalele senzoriale. Prin neurofeedback se poate modula activitatea în anumite zone ale creierului asociate cu durerea, cum ar fi cortexul cingulat anterior sau insula.

Durerea cronică este adesea însoțită de stres și anxietate, care pot exacerba simptomele. Neurofeedbackul ajută la reducerea acestor stări emoționale, contribuind astfel la ameliorarea durerii. De asemenea, creierul are propriile mecanisme de inhibare a durerii, iar neurofeedbackul ajută la activarea și întărirea acestora.

Am vorbit despre dureri cronice, dar nu le-am „ridicat în picioare” la apel. Iată ce tipuri de dureri cronice pot beneficia de neurofeedback:

  • Dureri de cap: migrene, dureri de cap tensionale;
  • Dureri de spate: dureri lombare cronice;
  • Dureri neuropatice: dureri cauzate de leziuni ale nervilor;
  • Fibromialgia: o afecțiune caracterizată prin dureri musculare difuze.
Cum abordează Neurominder neurofeedbackul?

La Neurominder vei întâlni metoda Othmer de neurofeedback. Ea se concentrează pe personalizarea protocoalelor de antrenament și optimizarea autoreglării creierului prin ajustări fine ale acestora. 

Am menționat și în articolul despre neurofeedback și anxietate o mare parte dintre particularitățile metodei Othmer. Ea are ca specific identificarea frecvențelor optime pentru fiecare individ. În loc să aplice un protocol standardizat, aceasta ajustează frecvențele de antrenament în funcție de reacțiile unice ale creierului, prin monitorizarea directă a răspunsului acestuia.

În completarea celor scrise în articolul pomenit mai sus, metoda Othmer se bazează pe o abordare holistică, luând în considerare nu doar simptomele individuale, ci și funcționarea generală a creierului și integrarea psihologică și socială a persoanei. Acest lucru se reflectă în protocoale care se adaptează la nevoile complexe ale utilizatorului.

Iar în loc să fie doar simptomatică, metoda Othmer își propune să îmbunătățească reglarea creierului, aducând beneficii funcționale în mai multe arii ale vieții, inclusiv performanță cognitivă, stabilitate emoțională și reziliență la stres.

Concluzie

Da, neurofeedbackul este util în tratarea și ameliorarea durerilor cronice și a simptomelor asociate acestei condiții. Metoda este neinvazivă, nu înlocuiește tratamentele medicale și folosește pârghii complementare metodelor tradiționale. 

Dacă crezi că ți se potrivește sau vrei să afli mai multe despre neurofeedback, respectiv despre abordarea Neurominder, te invităm să explorezi site-ul neurominder.ro și poate chiar să-ți faci o programare online inițială pentru o discuție personalizată.